Am gindit la tristetea florilor.Ele, asa cum sunt acolo,taiate ,expuse inca sunt vii.Nu pot sa nu ma gindesc ca le doare.Soarta florilor….Din durerea lor ne bucura pe noi,din frumusetea lor si din parfumul lor ,daruiesc fara alegere oricarui om ce se apropie si le admira, fie ca scoate bani din buzunar sau nu,din ceea ce sunt ele.Cumperi o floare.Deja gestul asta semnifica ceva…Oare atunci cind cumperi floarea,cumperi si durerea ei?…Nu cumva cumperi oare si sentimentele celei sau celui ce le oferi?….De ce florile trebuiesc cumparate?Mie intotdeauna nu mi-a placut asocierea asta dintre bani si flori…Ma gindeam ca florile trebuiesc culese din gradini si oferite pur si simplu.Dar ce facem cu durerea lor atunci cind le smulgem din ceea ce sunt ele?..cind le rupem ,cu intentii nobile poate,cu ginduri curate …pentru a bucura pe cel de linga noi.Rai suntem noi oamenii!!!!…Ne folosim de durerea florilor pentru bucuria noastra a oamenilor.Tristetea florilor…Asta simt de fiecare data cind trec pe linga locurile ce ofera flori spre vinzare….O tristete..Tristetea lor,a florilor..A oamenilor insa,nu o simt…..Oare sunt,exista oameni ce sunt tristi,pentru ca florile sunt triste?
Atunci ce-i de facut?…Poate asa:Ma gindeam,poate ar fi mai frumos ca atunci cind vrei sa daruiesti o floare…prin puterea Creatorului,a ceea ce ai cu adevarat in suflet…sentimentele pe care le nutresti si puritatea lor…sinceritatea lor ,sa fie direct proportionala cu materializarea instantanee a florilor corespunzatoare.Sa nu trebuiasca decit sa doresti celui sau celei dragi ceva si imediat corespunzator calitatii si sinceritatii sentimentelor sa se materializeze si floarea corespunzatoare.Cite flori ar fi frumoase atunci?…Ce parfum ar avea?…ce culoare?..cit de mari?…cit de mici ar fi?
Cred ca asta ar fi masura reala a ceea ce ai in suflet.Citi dintre noi nu ne ascundem indaratul unui fir de floare?…Citi nu mascam prin suferinta si tristetea florilor…gunoiul din interiorul nostru?
……..Din ce este facuta o floare?… O floare de crin poate,ce o gasisem tavalita in noroiul soselei.O salvasem de sub cauciucurile basculantelor ce carau pamint de pe santierele blocurilor ce se construiau .
…Dur contrast….albul potirului unui crin in noroiul viscos si batjocoritor.Am luat acasa acea floare,am spalat-o si am cerut iertare in gind ca-mi permit sa spal un crin.Cum sa speli un crin?Albul unui crin
nu poate fi spalat.Noroiul lasase urme adinci in delicatul trup…Multa vreme a stat la mine in camera acea floare…Din ce este facuta o floare de cais?..aceasta floare atit de comuna ,pe care orice atingere sau chiar
gind , o spulbera de pe creanga si o intoarce in vis?..Care vis?..Cum care vis!!!!Visul copacului!!!…Nu stii?…Un cais batrin …..,un cais tinar…toata iarna au visat la primavara…iar intoarcerea in vis nu-i decit o plutire ce dezvaluie incapatinarea crengii batrine sau infatuarea crengii tinere, de a demonstra ca nu peste mult timp acea plutire se va transforma intr-o minuscula si amaruie gamalie verde ,care la rindul ei v-a deveni o acrisoara
aratare …o galbuie si dulce aparitie…ca in final sa fie, uneori , privitoare prin si din borcanele rinduite frumos de harnica gospodina…sa astepte cu rabdare urmatoarea primavara…Din ce este facuta o floare?…Oare florile pling?…Cum arata lacrima unei flori?…
Singurele lacrimi a caror amaraciune e deplina, sunt acele lacrimi care nu cad pe pieptul nimanui si pe care nimeni nu le sterge.!!…