…:):(…vorbeam zile trecute cu cineva…imi spunea…”Fericirea nici nu exista!”…”Oare?!”- ma intrebam eu…Ba exista…cum sa nu existe?!….Exista…numai…ea e impartita in franturi foarte mici pe parcursul intregii vieti a omului…ea poate fi simtita.asa…in bucati de secunda…”Fericirea e o senzatie…” ii spuneam…
Am stat dupa aceea si m-am gandit…cu adevarat fericirea e o senzatie…numai…cand am spus “senzatie” cuvantului i-a fost asociat inconstient..poate….sensul curent…din limbajul comun ..de…”stare” sau…cel psihologic de…”proces psihic elementar….imperceptibil la nivel constient”…:)?!
Nu stiu…dar daca ...fericirea ar fi o senzatie in acceptiunea psihologica a termenului…:) atunci…ar insemna ca ea exista in noi si cu noi…fara ca noi s-o putem resimti…ar insemna ca ea sta la baza a tot ceea ce este viata noastra psihica…numai….prin combinare cu..alte si alte si alte senzatii…e posibil sa n-o receptam ca atare…Ce ciudat ar fi…:) …sa avem fericirea in fiecare moment si sa nu avem puterea de-a o resemti…de- o constientiza…de-a o face prin noi…parte din lumea noastra….Si daca…chiar asa e?! Daca…cu adevarat fericerea e in tot ce ne inconjoara?! Daca “a fi sau a nu fi…fericit”..e pana la urma o ..chestiune de vointa…:).?!….Daca tot ce-am avea de facut pentru a gasi fericirea …ar fi sa invatam sa o cautam?!:)…Ar fi…of….ar fi…ceva…:)))Am putea invata sa fim fericiti…:)da’…iti dai seama…daca ar fi asa…cati oameni au trecut pe langa ea….prin ea..ori ea prin ei…fara sa se simta unul pe celalalt?! E tare ciudat…
Dar….daca oi fi folosit “senzatie”..in sens uzual..de “stare”?!….:).nici atunci fericirea n-ar presupune..continuitate…ci…poate o “rupere” continua intre stari succesive…mai scurte..mai lungi…cu intensitate mai mare sau mai mica..oricum…nu o continuitate…..
Ma gandesc…se spune ca tot ce exista are un rost….oare….ce rost…ce sens..are existenta doar in franturi a fericirii?!:) Nu stiu…ar putea sa fie…o ratiune…”pur economica”…:)) era prea putina fericire si……s-a dat la toti asa..cate un pic….de pe unde se mai putea aduna…:)..numai…nu prea ma multumeste explicatia asta…:(:)..Stii la ce ma gandeam?!:) Eu cred ca e benefica existenta fericirii doar in franturi….iti dai seama ce-ar insemna sa fim fericiti tot timpul…..fericirea…sa fie un sentiment..nu o stare…….iti dai seama ce s-ar intampla cu noi? Ce?! - ….aproape nimic….decat…ca ne-am distruge prin inactiune….Adu-ti aminte! Atunci cand esti fericit vrei sa opresti timpul in loc….nu vrei sa schimbi nimic…ti-e frica nu cumva sa strici ceva ce ar putea anula fericirea pe care o resimti…Vezi…:):(…exista….anumite…(nu vreau sa spun..”lucruri”)..”ceva”-uri.::)..care e mai bine sa le ai cate putin….numai ..n-ai putea trai fara ele…..Fericirea de pilda….existand continuu…ne-ar putea duce spre inactiune…si-apoi…biata noastra inima…ar putea suporta oare atata fericire?!:)…Nu stiu…..poate ca daca fericirea n-ar fi o stare…..daca fericirea ar fi un sentiment……ne-ar putea pierde spre autodistrugere….Nu crezi?!