chiar dacă nu știți
în lumea mea ați avut nume
și chipuri
n-ați purtat niciodată măști
nici giulgiuri
nici mănuși moi
mi-ați fost frați de cruce
surori ale nopții
băut-am din ape de foc
prelinse în semne
pierdute în cîntec
îndoit cu sînge albastru
și ploi
în sfîșierea umbrei
ne-am despuiat lepădîndu-ne
de carne și clipe
rîzînd împreună căzut-am
în aceleași sulițe
zburînd
aproape tîrîndu-ne
pe urmele fulgerului
din noi