-Oare de ce nu ne-au dat aripi?
-Pentru că, dacă le-am avea, tăcerea s-ar transforma în pâlpâiri... Și cerul ar fi prea mic pentru noi toți... Pentru că... pentru că n-au vrut, cred...

-Dar suflet, de ce avem?
-Ca să nu ne rătăcim în simțiri... Avem suflet pentru că trupul nu ne ajunge... Avem suflet pentru că altfel, cerul ar fi prea mare...

-Tăcerea, de ce ne-au dat-o oare?
-Ne-au dat tăcerea să nu ne înecăm în cuvinte... Să putem răspunde mai bine la sentimente și la Judecata de Apoi...

-Și-atunci, de ce ne-au dat și muzica?
-Pentru că sufletul nostru nu se mulțumea doar prin cuvinte; pentru ca aripile pe care nu ni le-au dat să ni le putem noi crea...

-Dar oare viața, de ce ne-au dat-o?
-Să nu se plictisească de nori și de soare. Da, cred că ne-au dat viața pentru că Pămîntul era prea mare doar pentru ei...

-Și moastea?
-Moartea... moartea, ca să nu uităm să trăim... în fiecare zi...