Un nor de tristete de-as avea pe cerul meu l-as preface in ploaie sa-nmoaie colbul alb al drumului vietii. Rege pentru oameni daca as fi, i-as indrepta spre locurile sacre ale inimii lor, le-as arata adevarul si speranta.
Om daca as fi, mi-ar fi de-ajuns sa stiu ca iubesc si ca ma iubesti, sa-ti simt mana tremurand sub atingerea mea in imperiul sufletului. Sa alung umbra noptilor reci si intunecoase. Ma simt ata de presat de dorinta mea nastrusnica de a avea cu orice pret iubirea ta, si ma simt departe de orice om, departe de tine... am impresia ca un nor de ceata imi strabate tot corpul.
Pentru mine ai creat o planeta cubica, tu esti cea care pentru mine a facut sa curga izvoarele in aer si cred ca esti singura persoana la care tin; mi-am dat seama ca pentru mine ai zamislit zapada de vara si ghioceii de toamna, ai pus ploi sa imi cante la pervazul ferestrei, esti cea care a sadit in stele trandafiri albi scanteietori si cred ca tot tu ai fost cea care pentru mine a scris cu curcubeul, pe bolta senina ... vreau sa iti multumesc ca mi-ai prins in inima raze de lumina.
Dimineata, datorita tie, ma trezeau soaptele pamantului, glasul iernii. Tu mi-ai arata vraja prin care cerul face, prin simpla picatura de apa, cristal.