Subsemnata, declar pe proprie răspundere că mi-am pierdut tinerețea. Nu,
n-o declar nulă și neavenită, dar o dau găsitorului drept recompensă.
De fapt, dacă permiteți, stau și mă gândesc dacă mai am ce să fac cu ea...
În ziua de.., orele..., mă aflam în incinta propriului meu suflet, când am constat lipsa tinereții mele, proprietate personală. La o inventariere sumară, am constatat următoarele, după cum urmează:
- una bucată „tristețe iremediabilă”,
- una bucată lipsă apetit pentru a mă bucura
- una bucată melancolie plus dorința (cu greu înfrânată) de a plânge
- una bucată imposibilitatea de a mai iubi
Acestea fiind constatate, cer respectuos decontarea suferinței, iar eventualele pagube să fie suportate de la bugetul universal divin.

Multumesc anticipat,
A dvs...

P.S. Două maxime m-au amuzat teribil în viață:
1. Iubirea e un lucru mare.
2. Tinerețea e singurul defect care trece...