Se întorcea dinspre aripi spre punct orizontul diluat aveam și alte linii mă îndrăgostisem de el / știam până unde se întind firele de iarbă vara până în spic și-napoi
asta numai dacă ești cu-adevărat curios
aliniată la mersul plantelor pe deasupra zodiilor de apă nu am crezut niciodată luna s-o pot preface cu sens / apoi m-am trezit am scuturat toate marginile devenite de lemn ca și cum tabloul s-ar mai putea întoarce în pictor
nu mai aveam mâini de fapt culorile mă împrumutaseră în perspectivă îți făceam semn cu un arc de cerc / îți făceam semn peste buza de jos despre apusurile care mă goneau din spate
de unde începeai până unde amintirile prindeau capete clare de zile le țintuiau într-un nou calendar / descriam astfel un zbor complet dinspre noi înspre noi ca atunci când stai nemișcat
am să-ți povestesc despre noi când ești plecat