Și când m-am uitat în urmă n-am regretat nimic …
Oare ce era de regretat?
Că sunt unde sunt cum poate n-aș fi vrut să fiu dorind a fi poate undeva mai sus … dar, voi ajunge și acolo cândva, într-un timp incomensurabil …
Mi-am dorit să zbor și am spus că e mult, dar câți dintre noi nu-și doresc asta?
Așa că mi-am rupt aripile dinainte de a-mi crește …
Asta înseamnă oare că mă voi târî pentru a ajunge unde vreau, iar puctul terminus îl voi atinge mult prea târziu?
Dar unde este acest punct terminus? Există măcar?
Da, vreau să ajung undeva și nu știu dacă sunt la început de drum sau aproape de final …
Dar, odată ajunsă acolo nu-mi voi dori să merg mai departe, tot mai departe?
Deci, care este finalul?
Aș tinde să spun că moartea … și dacă nici acesta nu este finalul? …
Mă-nvârt în jurul unei idei care evident mă obligă să fac această rotație …
De unde am plecat? … din copilarie, logic …
Unde am ajuns? … nicăieri, evident …