Degetele mele frumoase și lungi,
Cu henric-ul diamant de logodnă,
Băteau darabana,
În așteptarea unor vremuri mai bune;
Unghiile roase de calciu-
Fardate roz-purpuriu-
Se furișau înțepate
În broderia cu maci
(Goblen cu cruci, la moda la curte).

Măria Ta !!! Măria Ta !!!
Lumea s-a strans la castel,
Pestriță și tulbure.
Ta-ra-ta-ta!!!!!!
1…2...3...4...5...6…7…
Călăul ascute a 8-a secure.

Menestrel. Saltimbac. Tobe. Pergament.

Ah!!!...OH!!!...
Auzeam spaima înghițită a mulțimii.
Brațele smerite înalțau
Căuș un pocal de argint.

Eu, frumoasa Ann-Boleyn
Nu-l las din căsătorie pe EL!

Hârs! Hârs!
Cap de fată fără minte
Zboară-mi în palma fierbinte.

Pe dale de piatra rece:
Toc!... Toc!,
Pantoful de nunta al Annei.
-Uite-o!,...(toc),...(toc)...,O vezi?,...E ea,
Cea nascătoare de fete!,
Femeia cu povara de cap
În mâna dreaptă.