Cîteodată ne amăgim cu eroismul aproape poetic de a ne cufunda printr-un refuz viril în proza vieții.

Nu cumva norocul e doar întîmplarea ce precipită neașteptat destinul?

Această spumă buimacă în care lira-și sparge valul de digul nepăsării.

Studii umanistice. Încerc fără prea mare succes să discern acel ideal care-i îndeamnă pe oameni să-și bată joc cu atîta aplomb de ei înșiși.

Și dintr-o dată destins - toată această încordare zvîrlindu-ți sufletul afară, pomană lumii, decor, decorație.

Nuanțe totdeauna majore. Evlavie și neputință.

Metafizica lui Heidegger se rezumă la un auster angajament liric în trăirea Ființei.

Considerația pe care ne-o acordă viața: brutale reconsiderări.

Poate că moartea nu este decît infinitul devenit voluptuos al durerii.

Riduri. În duritatea mea aceste gingășii sapă atent și alte mîngîieri mă vor citi - orbește.