peste tot e plin de fotografii mișcate
în mărimi echivalente cu lacrima

o mașină la semafor
pe aceeași linie cu punctele mele
secunda 30
hai să bem o cafea, vrei?
ești avocată?
nu, sunt altceva…
deși mă gâneam că pot practica cu demnitate
meseria de apărător al cuvântului


e verde!
chiar trebuie puse alte indicatoare pe străzi
interzis dialogul la semafoare
sau
interzisă absolut invitația la o cafea

plouă...
am un ziar rătăcit prin mașină
citesc despre mitocănia la volan
de azi, se pedepsește cu amendă
mai bine tac!

nici ștergătoarele nu mai fac față
se luptă întruna cu gândurile
mai bine citesc ziarul
găsesc un articol mai important
despre înființarea unui comitet
pentru gestionarea relației cu Moldova
a, nu, mai bine cu marea
zice că, Marea Neagră și-a anunțat câștigătorii
acum închid
da, da, se poate spăla geamul, chiar dacă plouă
te rog!

casele mi se par însă prea vechi
iar inimile sunt din nou călcate de mașini pe stradă
prin parc copiii se dau în leagăne și-atunci când plouă
iar eu reinventez toboganul pe post de tiribombă
un bătrân se uită pe jos după petrecutele nuci
roțile de la cărucioare au scârțâitul în scutece
de data asta, m-au observat
eram un simplu spectator, fumând dintr-o țigară
hai, spune-i lu’ tanti, pa și dă-i și-un pupic
rămân prinsă în fum cu un zâmbet în alertă

oare ce se întâmplă cu mine?
de ce trebuie să mai opresc la semafoare?
iar ziarele de ce să le mai păstrez pentru o lună?
n-ai cum să știi cât pot să zăbovesc printre cuvinte
câte zile salvez cu fiecare vers
nici eu nu pot ști despre timp
încotro îi curg secundele
tot ce mă incomodează
nu-mi dă pace s-adorm
sunt fotografiile mișcate
dovadă pulberea de cuvinte
puștiul de adineauri care credea că exist
și mi-a făcut cu mâna