uneori temperanța este în roșu-albastru amestecat
îngerul poartă un pocal de fiecare parte
între ele invizibil trece firul fără culoare al duhurilor îmblânzite


amintește-ți


sunt doar o simplă cumpătare
ceva nespus între luciditatea metalului și acțiunea focului
acele sinergii ascunse de lume între patimă și înțelepciune
nu am în mine numai celest
îmi urcă mereu în tâmplă glasul pământului


ascultă-mă


fac din cearta culorilor un dans și trec mai departe
ești la capătul firului prin care viața îți picură transfuzional din mine


eu nu pot fi decât începutul unei lumini ce se sfârșește în tine
sunt necuprinsul tainelor rostite vinerea
amiaza ta violet aproape de cer nu poate pieri în ochiul vocalei pierdute între noi


a