Aprins în fruntea ghețarului,
un sfeșnic își prelinge păianjenii de ceară
de parcă ar fi roua șipotind
peste gleznele tale.

Fugeai printre brusturi verzi.

N-ai observat șarpele închis
într-o armură de porțelan
pictată de alții.

Există oglindă
pentru ochii din care s-au scurs
lacrimile veninului?

Din ghivece goale nu răsar copíi.

Înfloresc, totuși,
cele mai grațioase pustiuri.

Pustiuri-copíi, care se vor măcina, îmbătrânind.

Și ce dacă?
ÃŽn pustiuri nu cresc brusturi.