LACRIMI SI FERICIRE

Intr-o zi Domnul m-a privit si a inceput sa planga. Si-a plâns atât de mult ca lacrimile lui au rupt toate digurile întâlnite in cale. Si au luat-o la vale si s-au adunat in casa mea umplând-o pana la refuz si au distrus aproape tot in cele 4 zile cat au stat la mine .Apoi au plecat treptat,treptat si au luat cu ele si ce a mai rămas nevătămat,făcând o curatenie sora cu pustietatea,lasandu-ma sărac si « gol » ,trist si neajutorat.
Si, iarăși ,Domnul m-a privit si mi-a zâmbit .Si a râs Domnul așa de mult ca a uscat cu soarele din ochii săi tristețea din sufletul meu si bălțile de prin ograda. Prietenii si rudele s-au adunat sa vadă,sa-mi dea o mana de ajutor si inca mai continua s-o facă. Si astfel Domnul m-a transformat in omul cel mai fericit si mai bogat.
Si atunci totul este OK când tot răul e spre bine si dupa furtuna iese soarele.