zăceau risipite
prea-multele cuvinte
în parcul cu vrăbii
moarte unele
altele crud-înverzite

curgeau ca apa
de sus
privite
usturau și-mi sângerau retina
atinse
îmi sărutau palma,
genunchiul,
șoptite
îmi spălau rușinea de-a fi prea târzie
picătură de rouă
fila ta
cu miros de carte nouă
miniatură
împărțită:
parte plecată demult, rătăcită ca o stafie
restul
întinsă și verde câmpie

cu ochii larg închiși
pășește!