oamenii pe care-i știu eu
n-au murit niciunul
de bătrânețe



întotdeauna am măsurat
drumul numai cu pasul
mereu călcând exact
pe-aceeași urmă
să pot pleca de fiecare dată
pentru întâia oară


am intrat în case puține
de cele mai multe ori
am zăbovit
deși gazda știa sigur
că afară nu mai ploua
de multă vreme



și-am învățat să îmi cos frica
de trup ca pe-o aripă