Îți amintești cum la început s-a desprins
un deget. Un muc de țigară.
Apoi mâna cu totul. Dezertoarea se proptea
deja de-un creion.
dar până să realizezi întregul
tău trup se sudase de un gest de un front
de seva celuilalt. Ca un sufix.


Tu încă îi porți umbra la un rând
cu funcțiile vitale
un tenc de neliniști aiurea pe pleoape
pe noptieră
de când partea lui de pat zace într-un
colț fără răsuflare un soi de crater
stins îi dai târcoale apoi te întorci
în cenușă
Singurătatea își pune brațele pe umerii tăi
te strânge în brațe matern. ochii sunt un lacăt
oglinda-ți dă un chip

dimineața stă cu spatele,
la fereastră
e luni sau marți sau miercuri n-are
importanță e un tub respirator [inspiri/
expiri cu sila toți de la birou te privesc
le dai bună dimineața gândindu-te
că nu a sunat deloc convingător
pe a ta ai lăsat-o înfofolită în cămașa lui]


Răsucești cheia în ușă ca într-un maldăr
de ceruri făcute praf la picioarele tale
arunci o privire pe masă una pe pat e
obiceiul tău de a te dezbrăca de noduri
în gât
biblii încolțesc îndărăt în loc de versete
urmele lui uscate
e micul tău secret sau un ritual de
deshumare a timpurilor împreună

e ultimul tău somnifer.