nu mi-am dorit niciodată să călătoresc în jurul lumii
să văd marele zid chinezesc
să găsesc viață pe marte
e drept am vrut odată să fiu vizibil din spațiu
m-am urcat într-un nuc și-am căzut
mama era să moară de spaimă
mi-au zis medicii fractură deschisă cu strivire a nervului
probabil de o fractură aveam nevoie
să las oamenii să se bulucească în mine
ca într-un magazin cu promoții

n-am știut niciodată să plec
probabil de aia nimeni nu mă așteaptă

cîteodată ieșeai la balcon doar să mă vezi trecînd prin fața blocului
d artagnan mă strigai îmi arătai degetul mijlociu
și-mi spuneai că te enervez că trebuie să se sfîrșească
și totul sfîrșea la tine în cameră
te mîngîiam între coapse cu barba
tu explodai și orașul era șters de pe fața pămîntului

îți spuneam noapte bună glasul meu se izbea de piept
ca o vrabie de geamul balconului
îți simțeam mîna înfiptă în păr
un fel de cățărat pe o potecă din anzi

nu mi-am dorit niciodată o casă nici n-aș fi știut
ce să fac cu ea
aș fi mers dintr-o cameră într-alta și înapoi
m-aș fi întîlnit cu pașii de dinainte
sau pur și simplu mi-aș fi făcut din ea o tobă
să invoc ploaia

alo ai văzut un cal maro
am vazut o herghelie apoi începeai să-mi cînți în receptor
eu îți spuneam că vocea ta e nasoală
vezi tu lucrurile astea mărunte lucrurile astea prostești
sînt tranșeele în care ne vom ascunde
cînd păsări vor începe să cadă

nu mi-am dorit niciodată să fiu președinte
sînt un om simplu nu am mașină pentru permis am dat mită
astăzi mai cred doar că moartea e un muncitor care tunde un gard viu
iar tu mirosul de iarbă proaspăt tăiată