recită-mi dulce, poet al adâncurilor, să nu mai aud speranțele vechi, din cuvinte să-mi fac cuțite să tai năvodul în care mi s-a prins inima.
oceanul mă plângea, dar eu fericită așteptam pescarul să mă scoată din adânc, să-i simt mirarea. vroiam să mă afle, dar el are și alte maluri pe care caută. am văzut în cer, în oglinda curbă, toată lumea. prea departe îi e corabia. nopțile bea ceai pe lângă focuri, dansează cu fete frumoase, prinde scânteile în palme și le face coliere.
salvează-mă de mine!
de el voi ascunde totul,prin tine. fă-mi un ocean de neajuns muritorilor.



http://www.trilulilu.ro/donalor3na/1aeb44c9f5d053