ca o recompensă
celor ce înțeleg cuvintele

de aceea nu voi intra în detalii
cocoșul ancestral îmi cîntă
în fiecare dimineață
cu ochii întredeschiși
privesc cerul roșiatic
devenirea zilei;
cîntul cocoșului
melodia ce o fredonez pînă spre seară.
ziua mea se petrece asemeni zilelor
pun de mămăligă
amestec amintirile
blocurile căpițe de fîn
din care pasc oamenii
dresați de mașini necuvîntătoare
artificial inteligente
ce dau uneori din aripi
să ne vrăjească cu amintirea zmeilor.