îmi amintesc mereu de florile acelea
au rămas pe marginea patului de 20 de ani
așteptând parcă un mort
pe pieptul căruia
să se ofilească


trupul mamei e desenat cu cretă pe poartă
ar fi vrut săraca să se asigure
că atunci când mă voi întoarce
o să știu la care casă
să mă opresc

când m-am trezit era dimineață
și cărările erau toate înfundate

când m-am trezit am închis ochii iar
simțeam că eram doi pe marginea gropii