aerul sufocat de meduze
o caracatiță vărsa crepuscul în cuvinte

o să plec
și limba ta cade ca o lamă
inima se zbate ca un pește
ochii se umplu cu alge
părul foșnește de melci

ei, și? zic, făcând socoteala
(o inimă-n minus
o moarte în plus)

doar stinge lumina când pleci
sirenele sunt abisale