Ca o molie, atras de lumina amintirii tale, mă las cuprins de melancolia ce mi se-înneacă în paharul de votcă, tulburând-o ca pe globul de cristal al țigăncii din colt ce mă oprește în fiecare zi să îmi spună cât de mult te iubeam. Si deși nu lipsește nimic din patul meu, totuși ceva lipsește din inima mea, dar pe moment mă prefac că acel ceva e un pahar cu votcă..