În valurile mării te regăsesc, iubire;
Urma pașilor tăi pe nisip a rămas
În mine renaște un nou glas.
O scoică îmi șoptește numele tău
Și-mi spune căci glezna ta trecu pe lângă ea;
Valurile-mi udă glezna, soarele răsare…
De unul singur pe malul mării, alerg,
Te strig, te caut și soarele apune.
Iubire, ai dispărut pe mare sau ai apus?
Te aștept să vii, să răsari din nou
Căci soarele-mi face punte peste mare
Chiar și pescăruși-mi vin în ajutor
Să mă regăsesc pe mine în gândul tău.
Sunt departe în al tău gând, cu dor,
Îmi faci semn, te văd, din depărtare vin…


Emil, Judea-Eforie