ție ți-aș vorbi fără punct fără virgulă după gramatica zilelor care fac pași monstruoși și țes vieți întregi între noi
poate îmi vorbesc mie mai ales că eu și cu mine conviețuim într-o dependentă reciprocitate care nu necesită punctuația unei relații
pentru că cine sunt dacă nu cea dintotdeauna mereu alta de ce aș avea nevoie de reguli când mă pot construi zi de zi când ideea de mine e zilnic un miracol mai presus decât noi
ție nu ți-aș vorbi nici cu semne de întrebare pentru că nu mai cred în a găsi răspunsuri ci în a le trăi doar atunci când apar
mai ales când foarte mult timp am încercat să te înțeleg până am înțeles doar că o bucată compactă rigidă nu poate face parte din mine degeaba îți căutam un loc zi de zi când viața e doar un mozaic cu piesele într-o eternă schimbare guvernată poate doar de lună sau de ce nu de șopârle licurici sau chiar de o voință magică
însă pentru asta trebuie să crezi în miraculos și în a fi vulnerabil ca să îl poți întâlni
în a nu putea controla granițele sau o piatră de hotar răsărită peste noapte între mine și tine