la un moment dat toate crimele plictisesc
oamenii nu mai au farmecul de altădată

răsăriturile sunt grele de apă diforme
deschizi larg ochii pe dinăuntru
animalele se retrag din fața focului
pădurea te despresoară oasele ies din tine ca niște
cuțite înfipte de un asasin prost plătit
și devii una cu depărtarea

pleci spre neliniști spre pâlpâiri
peste apusuri întunericul coboară mâini blânde reci
casele cresc poartă în pântec ecouri de iarbă tăiată

ieși din somn ca dintr-o apă murdară
pe mal orele înfășoară noaptea cu gesturile mamelor triste
aici ții adânc de mână un copil un copac uscat
mergi tocești drumul până la lacrimi