tu ești acolo trăiești răsăritul soarelui din mare eu mă uit obsedant la ultimul apel pierdut se duce un război crunt între mine și gândul meu suspendat de ecranul telefonului aici sunt liniară și mă ascund în umbra existenței banale dincolo ești tu și sevrajul mă strânge în sfori noduroase vocea ta e ispită ascunzi chemări în ironii desuete povestești despre junglă ierburi pești și pisici rătăcite nimic despre suflet dar eu îl simt și mi-e tot mai frig tot mai sete și tot mai ostenită sunt între drumuri cine ești tu să-mi răstorni echilibrul și să-mi arăți paradisul pe care nu pot să-l am sânzienele nu mai fac nici o minune nu pot decât să construiesc o lume într-un plan iluzoriu și să trăiesc suspendată dar ești vinovat pentru asta ești condamnat să–mi dai zilnic doza de vise dacă nu pleacă odată și lasă-mă în viața asta egală