dragul meu
ești al nimănui de fapt și
nici nu mai știu cum te cheamă
literele se amestecă și de fiecare dată
iese numele altui bărbat
ca la o extragere loto la care iar nu câștigi

între timp eu am făcut
o talie subțire de la mersul furișat printre lucruri
sunt o femeie frumoasă și insensibilă
în rest ce să fie nou, mai nimic
bisericile în care mergeam mai demult împreună
s-au înnegrit de fumul iluziilor și
o mai știi pe maică-mea
ea te iubește încă
probabil pentru că nu te-a cunoscut niciodată
deși zilnic aprinde lumânări la căpătâiul morților

totul e cum știi, există zile și nopți
furie lacrimi zâmbet plictis
între toate ai rămas singura mea dragoste
te văd uneori când mă uit în oglindă
atunci trec prin mine senzații
lucioase ca fulgerările unor bancuri de pești
nu durează
închid tot sub dermatograf
și alunec în adâncul chipului meu versatil

dragul meu e adevărat
deși nu mai știu cum te cheamă
te șoptesc des ca pe o rugăciune
și îmi încrucișez picioarele în semn de amin