Marta BOTA

Cu bucurie și emoție, am citit culegerea de poezii a lui Mihaylo Traista „Simfonia ierbii de mătase”, prefațată de binecunoscutul scriitor Ștefan Tcaciuc.
Acum, la începutul mileniului trei, când viața noastră de zi cu zi e plină de stres și sufletul ne e copleșit de tristețe, poezia acestui tânăr e ca o zare pe cer înnorat. Mihaylo Traista ne dăruiește, în acest volum, zvonul celor mai fericite clipe ale tinereții sale.
Personajul liric e un tânăr sincer, altruist, cu o fire duioasă, gata oricând să-și împărtășească bucuriile și tristețile, un om de înaltă moralitate, care crede în Dumnezeu și sfințenia strămoșilor. Despre asta vorbesc poeziile lui („Rugăciunea vieții”, Rugăciune către Mântuitorul nostru” și altele), care aduc pace în sufletul cititorului.
Personal, mă simt îndatorată autorului pentru aceste poezii în care înfloresc grădini de meri și vișini…

(Naș Holos, nr. 85-86, 2001)