Un strop, doi stropi, trei stropi,
Un șir, o serie, o infinitate,
O dorință agale, o crezare deșartă,
O durere spinoasă, un mort trandafir!

De ce mie oare, de ce mie?
În crezul virtuții te-ntâlnesc?
Sau oare când?
Când apari, cand ma-nsoțești?

Îndepărtarea doare, durere crâncenă,
Speranța nu moare, dar nu reapare!
Visez acum, din nou, și tot așa
Negura spiralei ce-n ochii tăi sclipea...