Două perechi, fiindcă m-am născut. Alte două perechi, fiindcă m-am născut din părinți nepotriviți - nu au fost nici hoți, nici șefi, nici gestionare, nici...așa cum trebuie - să fi fost măcar zarzavagii. Dar, nu...nu au fost.
Încă două perechi, că nu am învățat ce trebuie - alte două, că am învățat ce nu trebuie. După aceea, foarte multe perechi pentru femeile care au fost, sau n-au fost destul în viața mea. Apoi, urmează să mă mângăi - îmi adresez un surâs complice, și îmi spun că, totuși, viața e frumoasă. Chiar și pentru mine. Obrajii îmbujorați îmi dau un aer juvenil - ies pe ușă, în blestemele consoartei. E bine - Socrate spunea că așa devii înțelept. Probabil că așa era pe vremea lui. Eu nu sunt nici măcar nefericit - nu sunt, pur și simplu. Nu am voie nici să fumez - mi-au interzis toți medicii...

De fapt, nici palme nu-mi dau...nu merita...dar imi convine, din cand in cand, sa ma gandesc la asta...de fapt, cred ca as vrea, mai degraba, sa plec in concediu, la Rio, pe banii statului.