poate ar trebui să mă bucur
că nu semănăm încă a oameni
că am găsit un loc
unde pustiul nu e cea mai albă frică
e doar o iluzie a singurătății
durează cât o piruetă pe vârful inimii

poate fi ceainăria aceea dintr-un poem mai vechi
poate fi bărbatul de azi care mi-a spus "ești frumoasă"
de parcă ar fi știut că aștept iarna ca să aflu

ai putea fi tu
cel care o să-mi atingi ziua asta
cu o tandrețe
mai sublimă decât orice așteptare


să mă dezbraci încet
mai am urme dintr-o altă poveste