îmi doresc măcar pentru o secundă să fiu leonard cohen să-ți pot spune că e patru dimineață sfîrșitul lui decembrie și-ți scriu doar să văd dacă ești mai bine. e patru dimineață încă nu e sfîrșitul lui decembrie și mă uit la draperia care stă să cadă. probabil ești bine. oricine-ai fi. în colț tavanul a prins mucegai bătrînul de deasupra într-un acces de demență a spart caloriferul.

dimineața mă uit în oglindă măsor cît a mai ieșit dintele din gingie și cît mai are pînă să cadă. barba mă înțeapă gîndul îmi fuge la vremea cînd eram copil și umblam cu tălpile goale prin trifoiul abia cosit. nici o femeie nu mai umblă goală prin bărbatul abia cosit.

de patru zile pe drumul meu a apărut un cîine mort. seara de-a latul străzii atîrnă lumini ornamentale ca niște sîni fără lapte. la redacție m-au tăiat de la cafea pentru că se pun bani prin rotație și eu n-am mai contribuit demult.

dimineața femeile se adună. discută depre leacuri pentru noile coșuri apărute despre cum așteaptă copiii lor cadouri. eu sînt trimis la mama dracului în comune să fac reportaje despre cum se votează. să fac pagini publicitare despre primari anchetați penal. să mă interesez de handbalista bolnavă de gripă nouă. să fac raportul anual al parlamentarilor locali. fiecare zi seamănă cu o cheie pe care ți-o atîrnă părinții de gît și seara constați că după atîta bulgăreală ai pierdut cheia și trebuie să aștepți să vină cineva să deschidă.
să deschidă ce? o ușă spre o cameră care seamănă cu o redacție în care nu ai voie să te gîndești la tine. sau la fel de bine ar putea semăna cu un aeroport.

15.30. aeroportul bacău. mă simt ca harrison ford în templul blestemat. am palmele transpirate car după mine o valiză de parcă aș căra un cufăr găsit pe o corabie scufundată. printre haine o sticlă de lacrima lui ovidiu. cu greu reușesc să găsesc singurul avion aflat pe pistă. încerc să mă acomodez cu spațiul strîmt. miroase a terebentină. ba nu. ca pe holurile școlii generale cînd suna primul clopoțel și noi dădeam buzna în clasă.

ninge de două zile iar spitalul s-a umplut de oase rupte. ninge apăsat pielea mă înțeapă ca atunci cînd mi-am rupt mîna și medicii îmi aplicau electroșocuri pentru stimulul nervilor. în buzunarul de la piept strîng biletul de avion ca o mamă care alăptează. în piept nu mai am inimă ci un aeroport. london here i come. aduceți garda regală și pe u2.