Nu zic! - e plină de mirare
Și de exalt penița voastră...
Dar zăvorâtu-ne-ați fereastra
Ce da spre nesfârșita zare.

Ați zis că, ce?! - de-acuma Totul
Ce-a fost să fie, a fost scris.
Și-a mers un timp de-ajuns complotul,
Pedantul a urmat lui Vis.

Dar să rescrii, oricât ți-e harul,
Eternele rostiri de leac
Și pe motiv că-i plin paharul
Să le dai girul unui fleac,

Să te îmbeți doar cu lectura
Și-apoi, cuprins de frenezie,
Nemaiputându-ți ține gura,
Să strâmbi din ce e poezie...?!

Și nicăieri nici o speranță...
Nu doare liricul-arsura;
Mergând la fel, literatura
Presus n-a fi de o chitanță.