priveam printr-un soi de mătăsuri
tu îmi spuneai că am ceață în ochi

mă striveam de aparente hublouri
telefonul mobil se culcase pe-o ureche
iritată dreapta imita ștergătoare de parbriz

undeva sub tălpile mele
niște sloiuri se înecau în canal
diseară vom afla la știri
tot orașul va plânge
de fapt la meteo zăpezile fardate strident
și-au dat întâlnire cu soarele
care dădea la lopeți sub îndrumarea edililor

simt cum mă înghesui într-un rucsac
nu e al meu oasele mă dor sesizez vecina
a uitat să spună bună ziua
fiindcă i-am sudat conductele
și totuși nimic nu curge prin ele
cineva a închis robinetul prieteniei

în fața blocului aceiași tineri
hohotesc privind pavajul
care e plin de semințe înfipte între dinți

acasă niște zâmbete cuminți
eu le spun că ziua de salariu
s-a mutat peste o lună
dar nimeni nu mă crede
glumele se sinucid

peste geamuri s-a tras întunericul
de la balcon dorințele dau să sară și ele
membrana conștiinței mi le aruncă în silă

pe turla bisericii strălucesc
canini de vampir
speranțele înspăimântate
aleargă spre ziua de mâine

(14 feb. 2010)