un gînd rebel mă-ncearcă tot mai tare
să nu mai dorm și să pornesc prin noapte
cu o țigară între buzele amare
și în auz cu ale tale șoapte…


și ceasul trage zorii mai aproape
și patul nu mă cheamă să-l încerc
doar libertatea dorului de ducă
și bucuria de-a ieși din cerc!...


nu mă mai tem de nici un fel de ape
și nici de lacrimi nu voi să mă tem
știu ploile atâtor anotimpuri
știu dragostea în urma lor s-o chem


de-aceea noaptea asta-nmiresmată
ca o țigară verde de Salem
vreau s-o fumez pînă la filtru toată!


cine mai știe mâine cum va fi
și dimineața ce-mi poate aduce?...


în noaptea asta cobor de pe cruce!...