Adesea, cand ne uitam in apa, nu cautam sa trecem de oglinda ce ne arata chipul nostru. Uitam ca suntem, in mare masura, din apa.
Azi va duc, din nou, la tropice.
Cine nu l-a admirat,in copilarie, pe jucausul xifo. Noi il stim din acvarii, cu forme si culori variate, de la verdele pal, rosul aprins, portocaliul aproape irizant, cu aripioare prelungi sau mai scurte, cu pete chemandu-se berlinezi si in multe alte feluri.
Probabil ca am eu o chestie mai aparte ce ma indeamna sa scriu , mai mult despre masculi. astazi, soprana este o femela.
Dimensiunea mascululor poate ajunge la 9-10 cm. femela fiind ceva mai scurta.Masculul, spre deosebire de femela, in partea inferioara a cozii are oprelungire spadiforma, care in limbajul acvaristilor, se numeste sageata.
cand pestii sunt mici, sexele pot fi deosebite daca privim cu atentie abdomenul. La mascul, spre parte din fata, vom observa o aripioara modivicata de forma unui spin scurt care se numeste gonopod.
La aceasta specie, care in natura o gasim numai in culoarea verzuie, cu o linie laterala mai inchisa la culoare, femela asigura supravietuirea speciei in perioadele ostile.
Dupa fecundare, femela pastraza in interiorul corpului,"spermatozoizii" viabili multa vreme, astfel incat, chiar daca nu exista masculi, prin autofecundare se pot realiza doua sau trei"fatari". Am scris fatari, pentru ca acest peste, cloceste icrele in interiorul corpului si , la eclozare, pui sunt expulzati vii, apti de a se descurca fara ajutorul parintilor. Seceta prelungita poate duce la situatia in care, intrun smarc sa ramina, pentru mai multa vreme,doar femele. Aceasta situatie nu este fara iesire pentru specie. Femela cea mai dezvoltata se transforma in mascul cu posibilitati de reproducere. Gata si povestea de azi.Daca vad ca sunteti interesati, mai scriu.