De bunăvoie, câteodată, acceptăm să fim obsedați de anumite acte, fapte, lucruri, sentimente... Dacă pierdem controlul acestora, riscăm să naufragiem pe malurile negativității în estuarul viciilor, riscăm să ne rătăcim prin brațele labirintuale ale deltei vulgarităților... Comunitatea celor ce asistă din tribunele zgomotoase ale stadionului vieții, se pare că, voind să ne avertizeze de pericolul decadenței finale, transformă imensul cer albastru în mii de particulare cartonașe galbene... Vreau să revin la calea normală, îmi iau în primire cuvenitul procent de cartonașe galbene și încep să înot în susul apei; mă-ntorc din drumul meu cu grija de a nu intra pe contrasensul periculos, lasându-mi bagajul cu urâte ciudățenii, ce mi-l lăudam cu o încăpățânare stăruitoare, să putrezească, să dispară pentru totdeauna, nimănui să nu-i fie călăuză... Sunt pe cale de a mă vindeca...