Pentru o vreme,
Să uităm unul de celălalt!

Iată, închid ochii, număr până la zece
Ai timp să te ascunzi după draperia cu stele
Luna și-a ridicat genele să-ți facă loc sub pleoape

O să mă prefac, la început, că nu te găsesc
Vreau să văd cât rezistăm fără să ne înfășurăm în priviri
Fără să ne mângâiem gândurile

Apoi, voi întreba arcada salciei sub care ne-am mărturisit
Fântâna în care mai aud încă ciutura iubirii umplându-se
Grădina nopților ce ne plantau săruturile prin răzoare
De unde le culegeam atunci când aveam poftă

Mă voi apleca la gura ghioceilor să-mi șoptească

Voi hoinări cu dorințele mele căprioare
Fără teama că mă vor vâna nori sfidători

Doar parfumul tău va stărui pe lângă mine
Eu îmi voi așeza capul pe mănunchiul lui
Și voi visa ascunzătorea

De pe acel perete în care L-am bătut în cuie
Fără vreo lacrimă
Și fără nicio picătură de sânge
Care să nu se fi adunat în inima mea,
Þintuindu-și privirea iertătoare pe frunte
Blând, îmi va zâmbi El

Voi ști atunci unde te afli
Și sub ce stea mi-ai pitulat dragostea.

(18 martie 2010)