*
unele zile dorm cu ferestre deschise îngrozindu-și zilele vecine care noaptea arată altfel – având treburi nemaipomenit de explicite ce ignoră starea vremii:
nu trag concluzii;
nu-și cer scuze – nu servesc... să zicem!;
se bagă și se scot și din toate alte-alea din aria competențelor exploatabile-ale iubirii lui bine-mi pare până mă aflu-n treaba-nvinețelilor esențiale ale omului indivizibil după biblia lu' pește


**
arătătoarea cu mâna întreabă: cine-i ăla?

părăsită de inspirație împroviză ceva pe potrivă:
“de la pământ la semilună nu-mi permit să scriu de la pământ la luna plină”; după care a părăsit-o cuvântul piramidă

inexplicabilul te ține viu
imbecilitatea te paște-n timp
absurdul imediat și după?


***
irațional: bine că prietenul meu veșnic rămâne să fie omul cu nas și urechi din ziua de marți; ca și mine are părul făcut măciucă din naștere – nu de către un frizeur!