Ce înseamnă pentru dumneavoastră literatura, poezia, care este miza acesteia?

literatura altora înseamnă foarte, foarte mult pentru mine. nu mi-aș putea imagina cum aș putea călca pe stradă, printre oameni, fără să am siguranța că în geanta mea se află cîteva cărți de poezie, mereu ale altora, esențiale pentru mine...
propria literatură e o farsă pe care mi-o tot joc, un mod sigur de a-mi fura singur pălăria. știu asta, da.

Ce v-a determinat să adoptați profesia scrisului în viața dumneavoastră?

la început am scris pentru că un bătrîn de la mine din sat, de cîte ori mă vedea, striga după mine cît îl țineau puterile: Dan Deșliu!, Dan Deșliu! - și deși eram doar un copil, am aflat ce făcea Deșliu ăsta - și m-am gîndit să scriu și eu cîte ceva - mi se părea amuzant.
mai apoi am scris din obișnuință.
ceea ce fac și acum.

V-ați simțit vreodată dependent de scris?

sunt dependent de scris. de tutun și cafea. de apropierea prietenilor. de copiii mei. de citit. sunt dependent de bomboanele silvana și de lenevia de după-amiază.

În ce perioadă a zilei Vă oferiți timp pentru a scrie?

primele două cărți le-am scris exclusiv noaptea. pe atunci mi se părea aproape un act de lașitate să mă aplec ziua peste hîrtii. ziua, cînd e vremea cafelei, a plimbării, a corpului. și totuși - iată că dicționarul mara (ultima mea carte) am scris-o doar ziua, mai precis dimineața. dimineața, aplecat peste rînduri, cu un cer de cafea permanent deasupra mea, cu plimbări lungi de-a lungul hîrtiilor, fumînd și fumînd, folosind pentru asta tot corpul...

Ați simțit vreodată nevoia să aruncați un lucru la care ați muncit mult?

de cîte ori vreau să-mi recitesc volumele - nu reușesc. după primele pagini mi se face foarte rușine - și atunci aș arunca tot-tot.

Ce vă inspiră?

spectacolul teribil al propriei minți, întunericul de acolo.

Meseria scrisului v-a adus fericire?

dacă, așa cum zic cei de la tzapinarii „ fericirea-i un lucru mărunt...” și dacă, tot vorba lor, „ fericirea-i un pitic ce dansează” – atunci : da.

Considerați că singurătatea este un lux necesar sau o izolare ce ne limitează gândirea?

nu știu exact ce este singurătatea

Ați scris vreodată ceva cu sentimentul să vă răzbunați pe cineva rău intenționat?

nici gînd

Cu ce vă hrăniți spiritul?

cu multă cafea. cu țigări fumate în umbra prietenilor. cu ciorbă de perișoare.
și noapte de noapte cu mișcări ascunse de la cărți la trupul adormit al unei femei...

Vă mulțumesc.