Adevărul este un echilibru.



Adevărul este o balanță care nu se poate înclina mai mult intr-o parte și mai puțin în cealaltă, fiindca el reprezintă însuși echilibrul.


Adevărul se află întotdeauna la mijloc. Dacă una din părți dezechilibrează aceasta balanță, adevărul echilibrează întotdeauna situația.


De aceea nu suntem în drept să judecăm vreodată vreo situație, ori pe cineva, fiindcă noi nu știm cum s-a echilibrat balanța, noi nu cunoaștem decât numai o parte din informațiile ce fac parte din adevăr, noi nu cunoaștem ce anume a echilibrat balanța, și cum a avut loc echilibrarea balanței.


Și tot din acest motiv Dumnezeu nu ii poate ierta pe acei oameni care, nu îi iartă pe cei ce le-au greșit fiindcă, au greșit și ei la rândul lor exact în aceeași măsură în care au greșit și ceilalți – cealaltă parte - față de ei.

Pentru că, ambele părți au exact aceeași vină, au contribuit în egală măsură la echilibrarea balanței, balanță care reprezintă adevărul însuși.


De aceea Nichita Stanescu a afirmat că, adevărul ne este oricum, refuzat, pentru că niciodată nu vei cunoaște toate dedesubturile, toate elementele ascunse din ceea ce reprezintă adevărul.

Dumnezeu permite întotdeauna echilibrarea balanței pentru că doar acel echilibru reprezintă adevărul.

Când balanța se înclină într-o anumită parte, Dumnezeu acționează în partea opusă și trimite celui mai insensibil, câteva lucruri neplăcute care să echilibreze pe loc balanța, pentru a-l aduce și pe acela la Adevăr.

Dacă omul nu este orb și surd, înțelege că a greșit mai mult decât celălalt, de aceea Dumnezeu i-a trimis niscaiva palme, niscaiva întâmplări care să scoată Adevărul la lumină.

Chiar EL acționează și permite să se întâmple acele lucruri care trebuie să echilibreze balanța, pentru că El însuși cunoaște Adevărul.

Este TREIMEA, adică reprezintă cele trei puncte care realizează în permanență ECHILIBRUL!!!


Un om care judecă în mod subiectiv o înșiruire de fapte și spune că nu îl poate ierta pe celălalt pentru ce i-a făcut, nu va avea niciodată câștig de cauză în fața lui Dumnezeu.

EL va acționa în consecință, asupra celui neiertător, până își va recunoaște jumătatea de vină, pentru că întotdeauna jumătățile de vină sunt perfecte, 50%-50% și altfel nu poate fi.

Pentru că Adevărul este însuși echilibrul.

Și Einstein spunea că, este interesat doar de cum gândește Dumnezeu, restul sunt detalii fără nici o importanță.

Dumnezeu gândește în termenul de echilibru, restaurează echilibrul, acolo unde el devine precar.

Deci, Dumnezeu este o forță nevăzută dar, pe care o simțim că acționează în permanență în viețile noastre, în natură, în univers.

Dumnezeu nu șade undeva, EL este însuși echilibrul existenței, Adevărul pe care ni-l revelează în fiecare secundă, pe care orbii și surzii nu îl văd și nu îl percep oricât le-ai striga, oricâte lucruri bune sau rele li s-ar întâmpla, sunt atât de adormiți încât numai un "cutremur" de magnitudine foarte mare - care să-i zdruncine din toate încheieturile - i-ar mai putea trezi în schimb i-ar și putea omorî.

Așa că, dacă există un dezechilibru în viața ta, Dumnezeu va face astfel încât să te aducă în echilibru, nu te mai împotrivi echilibrării deoarece, nu vei face decât să suferi, fiindcă oricum echilibrul trebuie să se producă, orice-ai face. Dacă te opui prea mult echilibrării, împotrivirea te poate distruge.