Gandurile!un albastru inabusit in linia dintre apa pura si orizontul care sta sa cada peste noi...aiurea...
Un infinit de cuvinte incrucisate zburand pe coasta mintii noatre...Amestec de verde cu negru amintind mereu acelasi lucru,neputand iesii din gandul acesta!
Inchisi in propria noastra durere, alergam in stanga si in dreapta di revenim mereu la acelasi gand,un gand sobru de culoare verde;e o fantezie reala,adanca si mediocra.
In fiecare zi planuim timpul si totusi avem ochii tristi. Stim ca nu avem persoana potrivita langa noi si totusi jucam un rol bine studiat si invatat,traim in minciuni reale...Aiurea,totul este aiurea...asteptam sa se intample ceva si din pacate ramanem inchisi in acelasi peisaj absurd.Dorinta e prea mare, poate de-asta suntem total absenti in fata vietii. Uitam esentialul si traim dezastrul.Imagini parcate la fereastra noastra ne arata cat de mare e dezastrul.
Nu-i drept sa tremuri langa fereastra,luand prin surprindere pamantul acrit si inmuiat in sangele celor suferinzi.
E greu sa prinzi locurile din fata,sa spui un cuvant din aerul tras in piept si sa inchei la fel de ostil intr-un capat de rand,incaruntit de atata greutate.
Un veac fata 'el' e un drum circulat, suferinta cauzata de o limba ascutita,urat luminata,ciocnindu-se violent pierzandu-si asfel viata.
Ca si picat din cer, mergi usor catre o zona de influenta fara suflet avand sub picioare un pamant ars, intr-o tara vrajita parca de oameni agitati care isi potolesc setea scurgand ultima picatura din paharul vietii.
Legat de mama,mai putin de tata,mistuit de un zbor agitat,ramai fara grai, asezat la un loc cu animalele intr-o mizerie umana identica cu a unui caine,simti cum te privesc cu incantare suflete intregi la adevarata ta jertfa a zidirii.
Pana si viata e un comert infloritor,o experienta nerealizata si neterminata la fel ca o floare sensibila...e o planta de decor...