împărțea o chiflă
pășind peste podul de piatră jocuri
cu rădăcini mici și albe furate
din palma cerului sunetul unui clopot
nou gustul ars al toamnei
căutându-se
în coaja unui ou calea
către sine linie
purtând în pântec o umbră
fiecare ton doar smulgere
mângâierea din cerc
sărut către părinți prin crăpătura ușii
risipind închipuirile
fluture de noapte cititul gândurilor

***

ținea pasul
împăcând fiecare dimineață
cu o duminică
o tresărire
și ceasuri închise întregi
în cercul strâmt
cel bolnav era de ajutor
ca altădată păstorii de pe câmp
desenând în verde de cromoxid
cât să fie înghițit de formă
în jumătatea fără vârstă

***

îi deschideam poarta
privind în foc
pentru a-mi fierbe gândurile
temându-mă
că aș putea deveni
fără cusur

***

intra
risipindu-se într-o pată
și ne povesteam unul altuia visele
apoi frământa în palme o vibrație
din care se făuresc zeii
când nu mai ai ce
să dăruiești