agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-05-24 | [This text should be read in romana] |
Noica, bunul pトピtor
テ士i propun ca vorbind despre Constantin Noica sト nu vorbesc despre mine, deネ冓 ネ冲iu cト acest lucru テョmi este cu neputinネ崙, fiindcト am de mult sentimental cト bunト parte din felul テョn care gテ「ndesc ネ冓 apreciez lumea i se datoreazト lui. Nu vreau sト spun cト gテ「ndesc ca el, Doamne fereネ冲e, nu-mi pot trトヅa megalomania de la primele rテ「nduri, ci doar cト aネ fi vrut, cテ「nd l-am cunosct, sト ネ冲iu ネ冓 eu ce ネ冲ie el (sト cunosc) ネ冓 sト mト port aidoma. ネtiam cト este imposibil, dar am テョncercat. Voi scrie, aネ兮dar, ce am auzit ネ冓 ce am テョnネ嫺les eu de la Constantin Noica, nu cum gテ「ndea el. Pentru ce-i care vor sト-i cunoascト gテ「ndul, aネ冲eaptト テョn raftul bibliotecilor cトビネ嬖le lui, pentru a fi citite, recluate sau adnotate. Aネ兮dar, dupト procedeul scriitorilor realiネ冲i, sト テョncepem: テョntr-o searト de primトプarト a anului 1973, cテ「nd cerul senin pトビea cト alungase definitiv gerul ネ冓 lトピト natura sト-ネ冓 revinト la matcト, sト renascト ネ冓 sト poatト テョncolネ嬖 viaネ嫗窶ヲ Nu, nu este bine, deネ冓 cam aネ兮 era. Dar tot ce ネ嬖ne de Noica mi se pare cト stト sum semnul lui cam aネ兮 era, テョn ciuda gテ「ndului sトブ bine organizat ネ冓 a cuvテ「ntului care pトビea cト a fost cトブtat テョndelung. Auzisem despre Constantin Noica テョncト de pe vreme cテ「nd テョncepusem facultatea de filologie la Cluj. Ardealul, de la care ni se trag multe lucruri trainice, trimitea unui juvete ca mine nu numai undele de izvor ale Oltului, ci ネ冓 sunetele unui nume care mi se pトビea familiar, dar ネ冓 ciudat. Cu prenumele Constantin eram obiネ冢uit, テョl purta chiar bunicul meu patern. Numele Noica mト punea テョn dificultate, nu mai auzisem de nimeni care sト-l poarte. Cred cト am テョncercat ネ冓 o glumト stupidト de genul: 窶柤oi ca noi merge, dar noi ca Noi-ca este mai greu...窶 (Mai tテ「rziu, am aflat de la el cト numele de familie ar trebui pronunネ嫗t cu accent pe ultima silabト, ネ冓 cト ar fi feminininul lui Noicト). Era anul 1964, deネ嬖nuネ嬖i politici fuseserト eliberaネ嬖 din テョnchisoare, iar cei tineri primiserト dreptul sト-ネ冓 reia studiile universitare sau sト le テョnceapト. Era ネ冓 cazul colegului Virgil Bulat, care povestea cu veneraネ嬖e despre Constantin Noica, Nicolae Steinhardt, Adrian Marino (doar de cei trei テョmi amintesc, el numea ネ冓 alネ嬖i), dar eu nu prea テョnネ嫺legeam despre ce este vorba, fiindcト テョn Bトナleネ冲iul copilトビiei mele obsesia nu erau temniネ嫺le comuniste, ci teroarea din libertate: cotele, impozitele, テョmputerniciネ嬖i cultelor. Dupト ce m-am transferat la universitatea bucureネ冲eanト ネ冓 i-am cunoscut pe Dumitru Stanciu, Horia Popescu, Radu Mihトナlescu, Marcel Petriネ冩r am テョnceput sト pricep cト テョntre teroarea din テョnchisoare ネ冓 cea din afarト, marea テョnchisoare a Romテ「niei, erau diferenネ嫺 enorme. Peste ani, m-am テョmprietenit cu Florin Constantin Pavlovici de la care 窶 cu mult テョnainte de prトッuネ冓rea sistemului ネ冓 publicarea excepネ嬖onalei lui mトビturii din cartea 窶杁ortura pe テョnネ嫺lesul tuturor窶 窶 am auzit despre fapte ネ冓 テョntテ「mplトビi care-mi dトヅeau o imagine, evident firavト, despre lagトビ. Firavト fiindcト abjecネ嬖a umanト a acelor vremuri depトκ册ネ冲e puterea テョnchipuirii. Astfel se face cト atunci cテ「nd sculptorul ネ冓 poetul Mihai Olos, aflat テョn vizitト la mine acasト, mi-a spus cト are o テョntテ「lnire cu domnul Noica, la Casa scriitorilor, ネ冓 cト m-ar putea lua ネ冓 pe mine, nu am aネ冲eptat a doua invitaネ嬖e. Eram de-acum bトナat mare, cum ar fi zis Nicuネ崙 Tトハase, publicasem ネ冓 eu douト cトビネ嬖 la Editura Cartea Romテ「neascト - volumul de versuri 窶曠uhul Pトノテ「ntului窶 ネ冓 un eseu despre Mihai Ralea. L-am テョntrebat pe prietenul Oros dacト pot sト-i ofer domnului profesor o carte cu dedicaネ嬖e. Mihai, care-l cunoネ冲ea bine, fトツuserト テョmpreunト chiar o excursie prin Nordul Romテ「niei, m-a sfトフuit sト nu iau volumul de versuri, cト domnul Noica nu prea iubeネ冲e poezia, dar... Cum ネ冓 cテ「t o iubea sau nu, voi vorbi poate mai tテ「rziu. Iatト-ne la masa de la invidiatul restaurant-cantinト de pe Calea Victoriei. Ca sト ne vadト eventualul cititor, dau mai テョntテ「i vテ「rstele: Noca 窶 64 de ani, Olos 窶 33 (cifrト magicト), eu 窶 29 (cifrト fトビト semnificaネ嬖e). Mihai, pe lテ「ngト cト era un tip frumos ネ冓 talentat, mai era ネ冓 umblat prin lume 窶 ajunsese la Roma テョmbrトツat テョn haine tradiネ嬖onale, prezentテ「ndu-se dac (sau fiind luat ca atare), テョncテ「t s-a scris テョn presト cト ar coborテ「t de pe Columna lui Traian. Eu nu ネ冲iu cum eram: privesc, scriind aceste rテ「nduri, o fotografie de epocト ネ冓, ca テョntr-o vorbト a lui Cトネinescu, mト テョntreb cine este tipul care se uitト la mine. Dar Noica? Ehe, he, cum ar fi behトナt Marin Preda, he, hehe! テ士i era antipatic (eram tテ「nトビ ネ冓 fトビト minte, nu vト grトッiネ嬖 sト mト judecaネ嬖, partea a doua din autocriticト e valabilト ネ冓 acum). テ士i era antipatic fiindcト nu mai vトホusem aネ兮 ceva. Aveam impresia cト mト priveネ冲e (mト cerceteazト, aネ zice acum) ネ冓 vrea sト-i spun cine sunt, dar fトビト sト mト テョntrebe, iar eu nu prea ネ冲iam cine sunt. ネ亙 vorbea cumpトフat, rostea cuvintele clar, dar nu declama, nu le rotunネ嫺a precum actorii; nici nu le dトヅea drumul lトピテ「ndu-le sト se rostogoleascト precum pietrele. Eu ce puteam sト fac? Tトツeam ネ冓 mト miram cト spusele lui erau foarte interesant, dar parcト aネ兮 ceva ネ冲iam ネ冓 eu, テョnsト cテ「nd voiam sト repet テョn gテ「nd ce auzisem, nu puteam reproduce. Eram plin de prejudecトκ嬖: テョi observam nasul acvilin, de pasトビe, iar eu auzisem cト oamenii cu nasul coroiat (oribil cuvテ「nt) sunt rトナ. テ司 cerea lui Mihai Olos sト テョncerce sト trimitト nu ネ冲iu cui schiネ嫺le unor desene fトツute de el, spre un oraネ planetar, care sト dea sama de rostul romテ「nesc. Nu vedeam nicio legトフurト テョntre pトフratele lui Mihai - unul テョn prelungirea altuia, apoi unul peste altul, crescut テョn umbrト - ネ冓 bテ「rnele care se テョmplineau la colネ孛ri テョn temeliile caselor din lemn de la munte. Dar mai pトピtram niネ冲e sechele de bun simネ din familie ネ冓 mト foloseam de ele: cテ「nd nu ネ冲ii, taci. Abia mai tテ「rziu, am aflat de la Marin Preda cト mai este o variantト: 窶枋テ「nd nu ネ冲ii un lucru, テョntrebi!窶 Fotografiile pe care le-am vトホut, instantanee sau portrete ad-hoc, nu seamトハト cu Noica. Singura care-mi aminteネ冲e de el este a unui domn テョmbrトツat テョn palton. I se vede doar spatele ネ冓 i se citeネ冲e coloana vertebralト... Doar n-o sト credeネ嬖 cト ネ嬖n minte ce am mテ「ncat ネ冓 am bトブt テョn acea searト. ネtiu テョnsト ce am mテ「ncat ネ冓 am vorbit la urmトフoarea テョntテ「lnire. Cトツi s-a petrecut ceva care-l defineネ冲e. M-a cトブtat, deネ冓 nu fトツusem schimb de telefoane sau de cトビネ嬖 de vizitト, eram, totuネ冓, テョntro perioada a preistoriei, nu existau Societトκ嬖 cu rトピpundere limitatト (S.R.L.), テョn care toネ嬖 suntem directori generali, chiar dacト nu avem nici-un salariat la firmト. Presupun cト テョi spusem la テョntテ「lnirea de la Uniunea Scriitorilor cト am lucrat la revista 窶曦lacトビa窶, de unde m-am transferat la revista 窶杁ribuna Romテ「niei窶, ca sト scap de Adrian Pトブnescu, care voia sト facト din mine un adevトビat ziarist, ceea ce mie nu-mi suna bine... Acum intrトノ テョn fantastic: domnul Constantin Noica a sunat la redacネ嬖e sト mト テョntrebe dacト am timp sト stトノ puネ嬖n de vorbト, iar dacト da, テョl pot gトピi テョntre ora 13-13.30 la un local aflat pe bulevardul 6 Martie (studenネ嬖i テョi ziceau 窶槓和se a treia窶, acum se cheamト Regina Elisabeta, iar clトヅirea gトホduieネ冲e un cazinou). Sigur cト aveam timp, ai timp berechet cテ「nd eネ冲i tテ「nトビ, aネ兮 crezi. Cテ「nd am ajuns acolo, Noica stトフea singur la masト ネ冓 窶枹ervea窶 meniu fix 窶 ネ兮pte lei ネ冓 cincizeci de bani. Am fost ネ冩cat. O datト pentru cト-l vedeam mテ「ncテ「nd (iar テョn mintea junelui care eram filozofii trトナau cu aer, nu spun chiar cト-i bトハuiam cト se hrトハesc doar din idei). Altト surprizト era calmul cu care mテ「nca. Nu o fトツea ca boierii (vトホusem prin filme ceva テョn acest gen), nici ca ネ崙ビanii (aici eram doctor テョn ネ冲iinネ嫺: テョi privisem pe bunicii mei ネ冓 pe mulネ嬖 alネ嬖 ネ崙ビani, acasト la ei sau la cテ「mp). Mテ「nca テョncet, ca o ネ崙ビancト grijulie sト nu trezeascト pruncul care doarme alトフuri. A treia nedumerire provenea din sトビトツia mesei (erau bucate care costau ネ兮pte lei, salariul meu fiind atunci apropape 2000 de lei) ネ冓 m-am supトビat pe 窶柤eamul nevoii窶, care-l lasト pe un om de valoarea lui sト mトハテ「nce la un fel de cantinト a sトビacilor, fie ea ネ冓 テョn centrul Capitalei. Nu ネ冲iu dacト nepトピarea faネ崙 de valori este specific naネ嬖onal, dar prea am citit despre personalitトκ嬖 care au fost nevoite sト supravieネ孛iascト テョn locuinネ嫺 insalubre, cu lefuri テョndestulトフoare, sト aネ冲epte (?) テョngトヅuinネ嫗 puternicilor zilei, de parcト n-am fi ieネ冓t din conceptul romantic テョn care geniul trebuie sト sufere ca sト creeze. O fi aネ兮, dar eu tot cred cト stabilitatea materialト, liniネ冲ea, lipsa de obsesii pentru traiul zilnic テョネ嬖 lasト puネ嬖n timp pentru cトブtトビile minネ嬖i, pentru a pune verbul 窶杪 lucra窶 la treabト, cum ar zice acelaネ冓 Constantin Noica. Aネ fi vrut sト-l invit sト mergem la un restaurant ca lumea - mai erau cテ「teva テョn oraネ, mai era chiar 窶曚apネ兮窶, rebotezatト 窶曖ucureネ冲i窶 窶 dar mi-a fost ruネ冓ne. Dupト ce ne-am cunoscut mai bine, am テョndrトホnit, iar de cテ「teva ori am mers テョmpreunト la 窶暸thene Palace.窶 Nu mト テョntrebaネ嬖 cine a plトフit ネ冓 cテ「t, cトツi nu ネ嬖n minte, oricum nu doar eu. Am terminat de mテ「ncat (cerusem ネ冓 eu ce alesese el) ネ冓 am comandat cafele, care nu erau テョn meniu. ネ亙 s-a aplecat spre scaunul liber de lテ「ngト el, a deschis geanta, a extras o carte ネ冓 a aネ册zat-o pe masト. Era volumul pe care i-l oferisem cu dedicaネ嬖e: 窶朞ihai Ralea, vocaネ嬖a eseului窶, dezvoltarea tezei mele de licenネ崙, pe care o pregトフisem avテ「ndu-l conducトフor ネ冲iinネ嬖fic pe profesorul Eugen Simion. A lトピat-o sト doarmト lテ「ngト el, iar eu cred cト am テョnceput sト transpir. Nu spun clar cト am traspirat, fiindcト テョmi amintesc de o vorbト de duh a prietenului Florin Constantin Pavlovici care zicea, テョn nu ネ冲iu ce context, cト doar neamurile-proaste transpirト! Dar precis aveam emoネ嬖i. Aネ冲eptam sト-mi spunト ceva despre carte, dar el avea alte gテ「nduri. M-a テョntrebat din ce familie provin ネ冓 dacト am vreun preot printre テョnaintaネ冓. Nu aveam. Eram (ネ冓 mai sunt テョncト), nepot de ネ崙ビani ネ冓 fiul unor meseriaネ冓: mama brodeuzト ネ冓 tata 窶柝atronul窶 unui atelier de mobilト, binalist, cum aネ putea acum ca sト mト laud. A pornit a vorbi rar ネ冓 calculat. Eu mト cam grトッeam, credeam eu cト am timp, dar eram nerトッdトフor sト-mi spunト de ce m-a sunat. M-a sfトフuit sト-mi caut locul, cト omul trebuie sト se descopere pe sine. Mine-le, pricep eu dupト vreo douトホeci de ani, tot cu ajutorul lui, care mi-a explicat テョntr-un rテ「nd diferenネ嫗 dintre pronumele personal la persoana テョn limba romテ「nト ネ冓 greaca veche. Atunci, el vorbea, el テョnネ嫺legea. I-am zis cト nu mト voi dedica nici poeziei, nici criticii literare, ci romanului, apoi am adトブgat (probabil sト arトフ cト nu sunt fietecine) cト pregトフesc un doctorat テョn filologie. I se pトビea, probabil, cト parcト aネ テョnネ嫺lege ceva din ce vrea el sト-mi spunト ネ冓 a continuat sfトフuindu-mト sト cer 窶霸uterii窶 窶 aネ兮 numea el factorii de decizie ai regimului 窶 sト mト trimitト cu o bursト テョn strトナnトフate, ori sト cer o conferinネ崙 テョntr-o altト ネ嫗rト, fie ネ嫗ra chiar din Africa. Nu ネ冲iam pe vremea aceea cト se referea la un post テョn テョnvトκ崙ノテ「nt. I-am spus cト nu am cui sト cer, iar el a zis cト nici el nu ネ冲ie, este treaba mea. Peste ani am interpretat propunerea lui ca pe o sugestie adresatト unui tテ「nトビ de a pretinde lucruri normale, de a nu se mulネ孛mii doar cu ofertele banale (trebuie sト fie o deosebire テョntre normal ネ冓 banal). Nu era necunoaネ冲erea realitトκ嬖i, ci dorinネ嫗 de a te face sト priveネ冲i spre alte orizonturi. Ceva similar ne-a zis (mie ネ冓 lui Gheorghe Schwartz) pe faleza Mトビii Negre, テョn mijlocul verii toride, Geo Bogza: 窶榲ョnfiinネ嫗ネ嬖 o revistト, cト sunteネ嬖 tineri!窶 Mト テョndoiesc cト Noica nu ネ冲ia cト nu poネ嬖 obネ嬖ne o conferinネ崙 doar cerテ「nd, iar Bogza n-ar avea habar cト nu ne dト nimeni aprobare sト tipトビim o revistト. Dar erau obiective! Erau realitトκ嬖 pe care ei le trトナserト, iar noi nici cel puネ嬖n nu mai visam la aネ兮 ceva. テ始 sfテ「rネ冓t, ネ冓-a amintit de cartea de alトフuri 窶 de parcト ar fi uitat vreo clipト! Nu vト aネ冲eptaネ嬖 窶枹ト-mi amintesc窶 ce mult m-a apreciat sau cum mi-a dat de テョnネ嫺les cト sunt foarte bun, ceva テョn genul: eネ冲i un tテ「nトビ de viitor! Dar recunosc cト aネ冲eptam sト-mi zicト dacト sunt idiot sau genial! Aネ兮 ar fi fost dupト mintea mea, el avea テョnsト altト minte. A deschis cartea ネ冓 a pornind discuネ嬖a de la prima paginト. Curテ「nd aveam sト vトヅ cト toatト cartea cuprindea sublinieri, semne de テョntrebare ネ冓 cテ「teva semne ale exclamトビii. Dumnezeule! Cine mai テョmi citise mie o singurト paginト cu un creion テョn mテ「nト fトツテ「nd observaネ嬖i? ネ亙 iarトκ冓, Dumnezeule, unde mai テョntテ「lneネ冲u un asemnea om ネ冓 cテ「nd? Judecata a durat peste un ceas, e posibil chiar mai mult. Pentru fiecare observaネ嬖e テョmi cerea sト mト explic. Mト certa de ce nu am detaliat テョn carte ce era din cトパネ冩rul meu ネ冓 de ce nu am precizat idei care fuseserト テョnsuネ冓te (slavト domnului, nu copiate) de la alネ嬖i. Atunci, dar ネ冓 altトヅatト, mi-a atras atenネ嬖a asupra obligaネ嬖ei de a te (a mト) specializa テョntr-un domeniu. Adicト cerinネ嫗 de a face un singur lucru, dar impecabil, sト-l analizezi pテ「nト la epuizare, astfel テョncテ「t cine va trece prin acel domeniu sト nu te poatト ocoli ネ冓 sト te citeze, sト se ネ嬖nト seama de opinia exprimatト. Frumos sfat, bun sfat. Nu s-a lipit de mine ネ冓 regret, mai ales cト e tテ「rziu sト-i pot da ascultare. N-am ieネ冓t nici mトトulit, nici trテ「ntit din pre-lucrare. Dar un semn mi-a dat cト va urma un fel de bine ネ冓 pentru mine. Nu a spus-o direct, dar puteam pricepe. A zis cト e cトブtat de mulネ嬖 tineri care ar vrea sト-l asculte ネ冓 sト-i primeascト テョndemnurile, dar scapト de ei punテ「ndu-i sト テョnveネ嫺 limba gracト, ei spun cト nu au bani sト se mediteze, iar el se oferト sト le predea treizeci de lecネ嬖i gratuite, dupト care ar putea continua singuri. Cum cei mai mulネ嬖 nu vin la acele cursuri, selecネ嬖a se face de la sine. M-a prevenit cト fiind eu prozator ネ冓 neavテ「nd de gテ「nd sト mト ocup cu filosofia, face o excepネ嬖e ネ冓 nu-mi cere sト trec testul cu limba greacト. Pe moment am scトパat, dar n-am scトパat mai tテ「rziu, cテ「nd a trebuit sト-mi テョnsuネ册sc puネ嬖nicト greacト, iar profesorul Vasile Talpoネ nu m-a primit la doctoratul テョn teologie fトビト cunoネ冲inネ嫺 din limba lui Homer, sau, mト rog, sト ネ冲iu a citi ネ冓 traduce din Evangheliile Noului Testament. S-a mulネ孛mit cu Evangheliile, cト la Epistolele lui Pavel nu cred cト rezistam, fiind Apostolul, de felul lui, cam subtil ネ冓 lung la fraze: dintr-o propoziネ嬖e テョnネ嫺legi cト eネ冲i mテ「ntuit pe gratis, iar din alta cト eネ冲i 窶枹ub lege窶 ネ冓 n-ai scトパare. La viitoarea テョntテ「lnire l-am テョntrebat de ce s-a interesat dacト am vreun preot テョn neam. Mi-a zis cト a surprins la mine ceva care ar avea legトフurト cu un filon moralist. Mト citise: bunicii mei materni ネ冓 pトビinネ嬖i erau neoprotestanネ嬖, iar eu crescusem cu Biblia テョn mテ「nト (oricum nu aveam altfel de cトビネ嬖 テョn casト テョn afara celor religioase). Cred cト nu i-a displトツut educaネ嬖a mea creネ冲inト, dat fiind cト テョn 窶曷urnal de idei窶, Dumnezeu ネ冓 spiritul creネ冲in mi se pare cト abundト. Am テョnceput sト ne vedem destul de des ネ冓 sト vorbim despre orice, dar subiectele nu porneau de la mine, cel mult puneam cテ「teva テョntrebトビi. Eu mト adresam cu 窶枦omnule profesor.窶 Motivul pentru care-l numeam profesor (ネ冓 o fac ネ冓 acum cテ「nd mト gテ「ndesc la el) are mai mai multe explicaネ嬖i. Cea dintテ「i ar fi cト dupト fiecare テョntテ「lnire cu Noica, mト simネ嫺am, simultan, foarte deネ冲ept ネ冓 nemaipomenit de prost. Mト simネ嫺am deネ冲ept fiindcト mi se pトビea limpede ca seninul cerului tot ce vorbeネ冲e el. Mト simネ嫺am prost, fiindcト spunea lucruri amintind cine a spus テョnaintea lui ce susネ嬖ne, sau contrazice. ネ亙, dupト ce ne despトビネ嫺am, dトヅeam fuga la cトビネ嬖, cu o grabト ネ冓 cu o pasiune mai mare decテ「t procedasem テョn facultate cu bibliografia obligatorie. Pe lテ「ngト autorii de largト circulaネ嬖e, vorbea ネ冓 despre personalitトκ嬖 romテ「neネ冲i ale cトビor cトビネ嬖 nu se gトピeau テョn librトビii ネ冓 nici prin articolele din presト (fie ele literare) nu prea erau comentate. Aネ兮 am aflat despre N. Bagdasar, I. Filitti, C. Antoniade, Radu Rosetti, de D. Gusti, despre o sociologie a lui Traian Herseni, ネ冓 despre mulネ嬖 alネ嬖i. Cei mai mulネ嬖 publicaネ嬖 apoi de Valeriu Rテ「peanu la editura Eminescu. Tot de la profesor am aflat de existenネ嫗 lui Alexandru Dragomir, a cトビui carte s-a publicat abia テョn 2004. Era cazul sト mト apuc de citit sistematic. ネ亙 de scris. テ始 anul 1978, deja umbra profesorului, sub numele de Memorian, bテ「ntuia unul din romanele mele. Cu un an mai テョnainte ネ册deam unul lテ「ngト altul ネ冓 eram fercitit de coincidenネ崙: primeam amテ「ndoi cテ「te un premiu din partea Asociaネ嬖ei Scriitorilor din Bucureネ冲i, el pentru eseul 窶曠espトビネ嬖rea de Goethe窶, eu pentru romanul 窶曦ratele nostru Emanuel窶. Cテ「nd vrea Domnul, dト omului mai mult decテ「t meritト 窶 omul eram eu. Simネ嫺am 窶 ネ冓 sunt convins cト nu greネ册sc 窶 cト ネ冓-ar dori sト fie profesor, sト aibト un contact direct cu tinerii ネ冓 sト le poatト vorbi. Cテ「ndva mi-a spus cト Nae Ionescu i-a propus sト-l opreascト la catedrト, iar el a refuzat, zicテ「nd cト dacト ar accepta ar テョnsemna cト nu a テョnネ嫺les nimic din lecネ嬖a mentorului, care-i テョnvトκ嫗se pe elevii lui sト se despartト de el, pentru a deveni ei テョnネ冓ネ冓. ネ亙 tot atunci mi-a mトビturisit cト pトビinネ嬖i lui nu au fost テョncテ「ntaネ嬖 de refuzul carierei universitare, iar el a trトナt cテ「ネ嬖va ani traducテ「nd ネ冓 publicテ「nd romane pe care le-a semnat cu pseudonime. Din pトツate, nu l-am テョntrebat care sunt acele romane ネ冓 care erau pseudonimele. Profesorul era protocolar, fトビト sト fie rece, deネ冓 zテ「mbetul lui era greu de descifrat: puネ嬖nト siguraネ崙, poate teamト (nu ネ冲iu de ce ネ冓 de cine), puネ嬖nト neテョncredere, puネ嬖nト ironie. Privea cテ「nd de sus, cテ「nd de jos, te situa mereu テョntre. Nu spun cト aネ兮 era, ci doar mi se pトビea. Nu m-am simネ嬖 niciodatト atins (adicト jignit), nici cテ「t o adiere de brizト. テ始 prezenネ嫗 lui te deネ冲eptai ネ冓 te liniネ冲eai. Doar de cテ「teva ori l-am vトホut nervos. A venit odatト la redacネ嬖a revistei 窶杁ribuna Romテ「niei窶, unde era redactor ネ册f Paul Anghel, pe care-l aprecia. I-am spus cト redactorul ネ册f lipseネ冲e, dar mi-a zis cト pe mine mト cトブta ネ冓 voia sト ne plimbトノ puネ嬖n pe stradト, fiindcト e supトビat. O vreme nu a scos niciun cuvテ「nt ネ冓 nici eu n-am vorbit. Era tトツut ca un sfinx, mergea cu fruntea plecatト ネ冓-ネ冓 miネ冂a buzele. Nu aveam nicio bトハuialト legatト de supトビarea lui. Cテ「nd a テョnceput sト vorbeascト mi-a povestit cト vine de la Consiliul Culturii, unde avusese audienネ崙 la un om al puterii. テ司 vorbise despre necesitatea publicトビii (sau cel puネ嬖n a copierii la xerox) a 窶曚aietelor窶 lui Eminescu. I-a argumentat aceluia, cum se ネ冲ie cト a fトツut-o de nenumトビate ori, テョn scris sau verbal. Tovarトκ冰l de la Ministerul Culturii l-a ascultat, apoi l-a テョntrebat de cテ「nd stau manuscrisele lui Eminescu la Academie. De cテ「nd le-a predat Titu miorescu, a rトピpuns, din anul... Pトナ dacト au putut sト stea atテ「ta nepublicate, ネ冓 nu s-a テョntテ「mplat nimic, mai pot aネ冲epta!, i-a rトピpuns culturnicul. Noica s-a oprit din relatare. S-a oprit ネ冓 din mers. Domnule Petre Anghel, zice (vorbea numai cu 窶枦omnule窶, nu cト aネ fi fost eu domn), sト-ネ嬖 spun ce mi s-a テョntテ「mplat: am crezut cト-mi pierd minネ嬖le ネ冓 o clipト m-am vトホut テョn situaネ嬖a cト sunt capabil sト-l テョnjur! Dumneata テョネ嬖 dai seamト - mi se adreseazト din nou - eu am vrut sト-l テョnjur pe netrebnic, abia m-am putut stトパテ「ni! M-a adus テョn situaネ嬖a sト-l テョnjur... Auzi argument: dacト au stat atテ「ta, pot sト mai stea. Manuscrisele lui Eminescu! Pot sト mai aネ冲epte, auzi dumneata? Manuscrisele lui Eminescu ne-au creat o fericitト complicitate (テョn sfテ「rネ冓t, am ネ冓 eu ceva comun cu manuscrisele eminesciene, iar asta tot datoritト lui Noica). Temトフor pテ「nト la obsesie sト nu se テョntテ「mple o calamitate 窶 incendiu, inundaネ嬖i, cutremur 窶 ネ冓 sト fie distruse, s-a テョnネ嫺les cu cineva din conducerea Bibliotecii Academiei sト-l lase sト scoatト cテ「te un caiet din manuscrise ネ冓 sト le copieze la xerox. El risca acネ嬖unea, bibliotecarul la fel, dar trebuia gトピit un xerox. M-a テョntrebat dacト aネ fi dispus sト particip la operaネ嬖une. Eram, dar trebuia gトピitト o persoanト de テョncredere care rトピpundea de un xerox. Din aproape テョn aproape am ajuns la un salariat de la un institut de proiectトビi (nu ネ冲iu numele persoanei nici a institutului, nu am ネ冲iut nici atunci, mト bazam doar pe seriozitatea celui care mi-l recomandase). Noica aducea caietul, eu テョl dトヅeam mai departe ネ冓 peste o zi ni se テョnapoiau originalul ネ冓 copia. Pトピtrez ネ冓 acum cテ「teva pagini (copii テョn plus fトツute la テョntテ「mplare sau din mトビinimia lucrトフorului), caietele 窶 vreo ネ兮se-ネ兮pte la numトビ, sunt, probabil, cele pe care le-a donat Muzeului de la Ipoteネ冲i. N-am dus treaba pテ「nト la capトフ, fiindcト ni s-a spus cト nu mai existト rezervト de toner テョn institut. Plata copierii a suportat-o profesorul, nu a acceptat sト contribui ネ冓 eu. De la el am テョnvトκ嫗t (atテ「t cテ「t am putut) lecネ嬖a Eminescu. Adicト citirea poetului nu ca sト fie ネ冲iut pe dinafarト, ci ca sト-i vezi adテ「ncimea cugetトビii, perceperea lui Eminescu テョn rostul lui de om al culturii romテ「ne, cトビuia nu-i scapト proverbele, momentele esenネ嬖ale ale istoriei naネ嬖onale, soarta ネ崙ビanului. Aplecarea lui spre cultura germanト, dispreネ孛l pentru valorile efemere ネ冓 truda asupra cuvテ「ntului. Scoaterea poetului de sub imaginea falsト ネ冓 comodト, creatト fトビト voie de manualele ネ冂olare 窶 plimbトビeネ, iubトビeネ, nestatornic - ネ冓 aネ册zarea lui テョn ceea ce era de fapt ネ冓 de drept: rob al cトビネ嬖i, al cugetトビii, mテ「nuitor al penei ascuネ嬖te, Eminescu voevod al limbii romテ「ne. Un Eminescu neテョnネ嫺les nici pテ「nト astトホi 窶 cトツi cum altfel ar fi socotit cト nu este 窶柩a modト窶 ネ冓 nu ne-ar mai exprima (mト opresc, ca sト nu-mi cadト mテ「nト transcriind elucubraネ嬖ile denigratorilor) 窶 neテョnネ嫺les fiindcト este greu, テョn adevトビ, iar greul covテ「rネ册ネ冲e, oboseネ冲e, cere exerciネ嬖u ネ冓 smerenie. テ始 1974 am trecut printr-un moment de cumpトハト テョn relaネ嬖ile cu puterea: am fost dat afarト de la revista 窶杁ribuna Romテ「niei.窶 Motivul ネ冲iut: cearta lui Paul Anghel ネ冓 Ilie Purcaru cu activiネ冲ii de la partid care se ocupau de revistト: Dan Marネ嬖an ネ冓 Mihai Dulea. Primii doi, sトフui probabil, de ce scriseserト prin ziarul 窶朶cテョnteia窶 nu mai ascultau indicaネ嬖ile. Motivele reale nu mi-au fost cunoscute atunci ネ冓 nu le ネ冲iu nici astトホi, ネ冲iu cト am rトノas pe drumuri テョntr-un moment foarte prost ales (de parcト ar fi ネ冓 momente bune sト-ネ嬖 pierzi serviciul, mai ales pe vremea aceea, cテ「nd partidul te angaja, el te dezangaja). Soネ嬖a mea nu avea serviciu (テョネ冓 dトヅuse demisia sfトフuiネ嬖 de profesor, care ne zisese, pe bunト dreptate, cト nu poネ嬖 face studii serioase avテ「nd ネ冓 slujbト la stat). Locuiam cu socrii, socrul meu era internat la un sanatoriu, bolnav de plトノテ「ni, soacra era casnicト, bトナatul meu cel mare era elev, iar cel mic era internat la spitalul de copii. Dacト Noica mト cトブtase sト-mi spunト cト-i trecuse prin gテ「nd sト テョnjure pe nu ネ冲iu cine, ネ冓 eu m-am considerat テョndreptトκ嬖t sト-l caut ネ冓 sト-i spun cト nu am nicio reネ嬖ne sト-i テョnjur pe toネ嬖: pe Paul Anghel, pe Ilie Purcaru, pe Dulea, Marネ嬖an, Burticト ネ冓 Ceauネ册scu. M-a ascultat cu rトッdare ネ冓 テョn final mi-a spus cト mi se テョntテ「mplト un lucru minunat! Cト orice om trece prin asemenea momente, dar este important cテ「nd se abat nenorocirile asupra lui. Eu aveam 30 de ani, aネ兮dar, sunt binecuvテ「ntat de Dumnezeu cト tocmai acum mi-a venit テョncercarea: nu sunt nici prea tテ「nトビ, ca sト pot fi doborテ「t ネ冓 sト devin cinic, nici prea テョn vテ「rstト, ca sト nu-mi revin din cトヅere. Aネ兮 cト este foarte bine ce mi se テョntテ「mplト... Bravos, domnule profesor, i-am rトピpuns テョn gテ「nd, m-am lトノurit buネ冲ean, rトピpunsul este proverbul romテ「nesc 窶柎ot rトブl e spre bine窶 sau melodia de muzicト uネ冩arト 窶枦upト ploaie e senin!窶 Dar a avut dreptate. Dupト o vreme, dupト ce am fost umilit cum se cuvine, sト-mi intre テョn cap cト partdul conduce ネ冓 dupト ce m-au refuzat vreo patru-cinci redacネ嬖i, m-a trimis partidul la radioteleviziune, dar cu interdicネ嬖e de semnトフurト. Aveam salariu, editam revista instituネ嬖ei cu texte scrie de alネ嬖i, nu mi se cerea sト scriu nimic. Eram Vodト Bibescu. テ士i vedeam de citit ネ冓 de scris, avテ「nd grijト sト mト vaiet ce greu este la Casa Scテョnteii, unde editam revista, ネ冓 cum mト doare capul de crトパ din cauza plumbului inhalat. Prin 1976-1977, mト documentam pentru scrierea unui roman a cトビei acネ嬖une era plasatト テョntr-o comunト, Poiana. Nu am ce face ネ冓 mト duc cu o echipト de televiziune la reala comunト Poiana Mare din judeネ孛l Dolj. Suntem cazaネ嬖 la un spital, cト doar nu avea comuna hotel ネ冓 nici partidul casト de oaspeネ嬖 printre nisipuri. Seara ne invitト directorul spitalului la cantina personalului. テ始tr-o salト destul de mare eram : doctorul, operatorul de imagine, sunetistul, ネ冩ferul ネ冓 eu. テ始tr-un colネ, departe de noi, un individ la o masト. Nu テョnvトκ嫗sem nimic din experienネ嫗 pierderii slujbei de la 窶杁ribuna Romniei窶, aネ兮 cト mト grozトプeam, dテ「ndu-mト om liber, care spune despre starea din Romテ「nia ce-i trece prin cap, iar prin cap テョmi trecea cト nu e bine. Directorul mト invitト afarト ネ冓-mi spune sト-mi ネ嬖n gura, cト domnul singur din colネ孛l sトネii este colonel de securitate. 窶昿 el colonel, cum sunt eu mitropolit, zic eu, o fi ネ冓 el vreun nenorocit de turnトフor ネ冓 se dト colonel窶. 窶昿 colonel, vト spun eu, rトピpunde de spitalul nostru窶. 窶曚e sト facト el aici?窶, テョmi arトフ nedumerirea. 窶朦u vト faceネ嬖 cト nu ネ冲iネ嬖, zice doctorul, aici e spital special, cu oameni internaネ嬖 politic, cu probleme psihice窶. Ne テョntoarcem la masト, continui pledoaria despre viaネ嫗 ネ崙ビanilor, a muncitorilor ネ冓 intelectualilor romテ「ni, iar la un moment dat mト テョndrept spre colonel ネ冓-i zic: 窶柎ovarトκ冰l colonel, dacト tot ascultaネ嬖, veniネ嬖 la masト cu noi!窶 Dupト insistenネ嫺, acceptト, vine ネ冓 se prezintト: colonelul Onea. - Domnule colonel, テョi spun la un moment dat, am ネ冓 eu o problemト ネ冓 dacト se poate, vト rog sト mi-o lトノuriネ嬖. - Da, zice, sト vedem. - Eu sunt oltean din Bトナleネ冲i ネ冓 vreau sト fac carierト! (cト eram oltean, era adevトビat, restul nu, dovadト cト nici nu am fトツut carierト, dar aveam chef de vorbト, probabil ネ冓 bトブsem ceva). テ始 acelaネ冓 timp, continui, eu sunt prieten cu Constantin Noica ネ冓 cu Petre テ柆ネ嫺a. テ始trebarea este: mi se scrie la catastifele securitトκ嬖i cト テョntreネ嬖n relaネ嬖i cu doi foネ冲i legionari? Mト afecteazト la carierト? - Nu ne intereseazト pe noi problemele astea, tovarトκ冰, puteネ嬖 sト fiネ嬖 prieten cu cine vreネ嬖. Iar cei doi, de care vorbiネ嬖, sunt cazuri separate. テ柆ネ嫺a este un om bトフrテ「n pe care nu-l ia nimeni テョn seamト, iar Noica nu a fost legionar. - Printre scriitori, zic eu, aネ兮 se vorbeネ冲e. Urmeazト o contradicネ嬖e lungト, eu cト a fost, dar nu pentru asta テョl iubesc, el cト nu a fost. Eu nu cedez la opinie, colonelul nu cedeazト, iar テョn cele din urmト aduce argumentul suprem. - Dumneata mie テョmi spui cト a fost legionar? Eu l-am arestat pe Noica ネ冓 nici pテ「nト astトホi nu i-am gトピit cererea de intrare テョn partid! Avテ「nd lテ「ngト mine omul care l-a arestat pe Noica nu am mai putut sト stau l-a masト. M-am ridicat ネ冓 am plecat spre camera テョn care eram cazaネ嬖, ceilalネ嬖 urmテ「ndu-mト. Peste un timp Noica a trecut pe la mine pe acasト. Locuiam テョn strada Berzei, テョntr-o casト cu o grトヅiniネ崙 テョn faネ崙, moネ冲enitト de la pトビinネ嬖i soネ嬖ei. Am mテ「ncat, Noica s-a bucurat de vinul natural, roネ冰 aprins, fトツut din strugurii care creネ冲eau テョn bolta テョnaltト din curte, apoi ネ冓-a aprins o ネ嬖garト窶ヲ Nu toネ嬖 oamenii ネ冲iu sト fumeze, la Noica テョnsト fumatul era un spectacol. Privea ネ嬖gara テョnainte de-a o aprinde, nu o aprindea mecanic cu bricheta, apoi o duce la gurト de parcト sトプテ「rネ册a un ceremonial. Dupト ce o aprindea n-o mai privea. Fumul se ridica テョn sus ca o jertfト de aducere-aminte. O stingea mecanic, fトビト sト-i striveascト restul, nu-l mai interesa ce se テョntテ「mplト cu ea テョn scrumierト. Mai tテ「rziu, cテ「nd l-am mai vトホut fumテ「nd, rupea jumトフate din ネ嬖garト, aruncテ「nd partea fトビト filtru, probabil i se recomandase sト fumeze mai puネ嬖n. Cテ「nd avea ネ嬖gトビi de foi, nu le fuma cum se vede prin filmele cu mafioネ嬖 sau cu milionari neglijenネ嬖, ci le atingea cu buzele cum fac copii cu halviネ嫺le. Cテ「nd a vrut sト plece l-am condus pトハト la staネ嬖a de tramvai de la Buzeネ冲i. Eram nesigur dacト trebuie sト-i spun sau nu cト l-am cunoscut pe ofiネ嫺rul care-l arestase. Mi s-a pトビut cト nu-i corect sト nu ネ冲ie ceva care-l privea ネ冓 i-am relatat テョntテ「mplarea de mai sus, zicテ「nd cト nu sunt sigur dacト numele era real sau mト minネ嬖se. 窶朧anト! Cトパitanul Oanト, era cトパitan atunci, e numele lui, テョl ネ嬖n minte, el m-a anchetat. テ士i amintesc de el, fiindcト e singurul care nu m-a bトフut窶. Dupト revoluネ嬖e, am citit テョnsト テョn una din cトビネ嬖le ale supravieネ孛itorilor din lagトビele de detenネ嬖e, テョn dreptul colonelului Oanト, o relatare total diferitト: un deネ嬖nut spune cト noaptea se auzeau ネ嬖petele lui Noica datorate bトフトナlor pe care i le administra Oanト. Nu ネ冲iu ce sト cred: ori eu nu am auzit bine ce mi-a spus profesorul, ori el nu a vrut sト-ネ冓 mai aducト aminte. Cト n-ar fi vrut sト-mi spunト mie cト a fost bトフut nu este o explicaネ嬖e, fiindcト mi-a mトビturisit despre bトフトナle administrate de alネ嬖 torネ嬖onari. Delicateネ嫺a lui Noica era fトビト margini. Rar am テョntテ「lni un om atテ「t de atent sト nu supere ネ冓 atテ「t de gereros テョn a arトフa preネ孛irea. テ始 1971, dupト cテ「ネ嬖va ani de aネ冲eptare, mi-a apトビut テョn sfテ「rネ冓t, volumul de debut la Cartea Romテ「neascト, 窶曠uhul Pトノテ「ntului窶. Eram fericit. Nu scrisesem o capodoperト, ceea ce au observat ネ冓 criticii, singurul lucru care m-a deranjat a fost confuzia pe care le-a produs-o titlul. Unii n-au citit mai departe de copertト, crezテ「nd cト e テョncト un volum de poezie pトκ冰nistト. テ始 realitate nu era vorba de nostalgia dupト hectarele de pトノテ「nt de la Bトナleネ冲i, ci de Duhul Domnului, care テョn cartea Genezei se miネ冂ト, planeazト deasupra creaネ嬖ei. Nu m-am supトビat, Biblia pe atunci nu era... la modト, sursa de inspiraネ嬖e trebuia cトブtatト テョn Marx ネ冓 テョn Darwin. Iar dacト ネ冓 ei ridicau probleme de lecturト, 窶枸inerii din Maramureネ吮 ネ冓 窶枸トビul de lテ「ngト drum窶 erau mai aproape. Minerii au fost mai aproape ネ冓 dupト 1989, iar merele pot fi aduse la piaネ崙 ネ冓 de peste hotare. M-am supトビat doar pentru o cronicト publicatト de Eugen Barbu, reluatト apoi ネ冓 テョntr-un volum de istorie literarト, care テョncepe ネ冓 se terminト cu volumul 5. Supratitlul cronicii era 窶朞ai mulネ嬖 soldaネ嬖窶 Eu eram al doilea soldat, Ana Blandiana era primul. Peste un timp, lui Constantin Noica i-a apトビut o carte, pe care mi-a oferit-o cu dedicaネ嬖e. Prima dedicaネ嬖e de la el este din anul 1973, pe extrasul unui articol publicat テョn revista Institutului de filosofiei al Academiei. Abia ne cunoscusem, dedicaネ嬖a este protocolarト. L-am テョntrebat atunci cum se cade: citeネ冲i dedicaネ嬖a テョn prezenネ嫗 autorului care-ネ嬖 oferト cartea sau nu? Mi-a rトピpuns cト ar trebui cititト cテ「nd nu este autorul de faネ崙, cト este vorba de un gest simbolic ネ冓 intim, aネ兮 cト ar fi bine sト savurezi textul de unul singur; テョn plus, a adトブgat, dacト nu gトピeネ冲i scris ce te-ai aネ冲eptat, e posibil sト ネ嬖 se vadト nemulネ孛mirea pe faネ崙 ネ冓 strici tot farmecul. Aネ兮dar, primesc cartea de la Noica ネ冓 cu lecネ嬖a, bunト sau rea, テョnvトκ嫗tト, nu citesc テョn prezenネ嫗 lui. Rトノテ「n singur ネ冓-mi dau lacrimile, deネ冓 nu sunt prea sensibil din fire: 窶朖ui Petre Anghel, de la soldat la soldat テョn cultura romテ「nト. Constantin Noica窶. Aネ兮dar, peste timp, Noica ネ嬖nuse seama de mテ「hnirea pe care mi-o produsese Eugen Barbu (nu vorbisem niciodatト despre asta) ネ冓 acum vindeca rana. Avusese dreptate cテ「nd テョmi spusese cト tot rトブl este spre bine, dacト nu mト minimaliza Barbu nu m-ar fi fトツut Noica, fie ネ冓 din amabilitate, egalul sトブ, adicト nu ar fi coborテ「t la gradul de soldat pe care テョl primisem de la mentorul revistei 窶朶トパtトノテ「na窶. Intram テョn istorie! Mi se pトビea cト devin personajul unei povestiri a lui Ion Creangト depre moネ Ion Roatト ネ冓 Vodト Cuza 窶 unde pトネmuise cテ「ndva boierul, sトビuta acum Domnitorul... Tot despre harul lui Noica de a da テョncredere altora se テョnscrie ネ冓 dedicaネ嬖a de pe 窶朶entimentul romテ「nesc al fiinネ嫺i窶: 窶柆itテ「nd cu nedreptate ce a dat pテ「nト acum, テョn aネ冲eptarea marelui dat窶. Pe 窶霸ovestiri despre Om窶, apトビutト la Cartea Romテ「neascト, a scris: 窶曠oamnei ネ冓 lui Petre Anghel, un gテョnd prietenesc, plin de テョncredere テョn destinul lor cトビturトビes ネ冓 omenesc, din partea lui Constantin Noica, iulie 1980窶. Dar nu era mトビinimos ネ冓 bun doar cu mine. テ士i amintesc cト, la un moment dat, dupト ce vorbisem de nenumトビate ori cu el despre Marin Preda ネ冓 cu acesta despre Noica, intenネ嬖onam sト-i ... テョmprietenesc, fトビト sト-mi destトナnui totuネ冓 intenネ嬖ile direct. Cel care mi-a prins ネ冓retlicul nevinovat a fost Marin Preda. O fi テョnネ嫺les ネ冓 Noica, dar s-a fトツut cト nu pricepe. テ始tr-o zi, tot ridicテ「ndu-l テョn slトプi pe Noica, Marin Preda m-a テョntrebat direct: 窶枋e vrei, mon cher, sト ne faci prieteni?窶. La テョntrebare clarト, rトピpuns clar: da, e pトツat ca doi oameni de valoarea dumneavoastrト sト nu se afle テョn bune raporturi de prietenie, sunteネ嬖 douト personalitトκ嬖 reprezentative pentru cultura romテ「nト. 窶朞on cher, a zis Preda cu gravitate, nu e posibil ce vrei dumneata. M-am gテ「ndit ネ冓 eu, nu e posibil.窶 A vトホut cト nu pricep ネ冓 a adトブgat: 窶朞on cher, Noica a fトツut テョnchisoare, テョn timp ce noi eram liberi. Nu se poate sト nu ne reproネ册ze cト am fost テョn libertate ネ冓 n-am fトツut nimic, テョn timp ce el ネ冓 alネ嬖i erau bトフuネ嬖 de niネ冲e bestii.窶 Am テョncercat sト-l conving cト n-am simネ嬖t nici-un resentiment faネ崙 de el sau faネ崙 de alネ嬖i care au supravieネ孛it fトビト sト treacト prin detenネ嬖e, dar n-am avut succes, Preda a conchis cト este cum spune el. ネ亙 nu era Marin Preda omul pe care sト-l poネ嬖 bate la cap cu o ideea de-a ta iar el sト cedeze. テ始 1980, cテ「nd Marin Preda a decedat 窶 nu テョn condiネ嬖i naturale, dupト pトビerea pe care am susネ嬖nut-o mereu ネ冓 o susネ嬖n ネ冓 azi 窶 iar profesorul Eugen Simion a avut iniネ嬖ativa apariネ嬖ei cトビネ嬖i de amintiri ネ冓 revocトビi 窶杁impul n-a mai avut rトッdare窶, Constantin Noica a scris pagini superbe despre marele singuratic dispトビut, demonstrテ「nd cト テョi ネ冲ia foarte bine toate cトビネ嬖le. テ始ainte de tragedie テョnsト, テョn presト sau テョn discuネ嬖i se reproネ兮 窶 mai mult sau mai puネ嬖n voalat 窶 cト Petrini, personajul principal nu prea ネ冲ie ce este filosofia, iar autorul ar fi trebuit sト-l facト istoric, テョntrucテ「t filosofia, nu-i aネ兮, n-ar prea fi de... condeiul lui Preda. Nu era nici de condeiul meu, iar eu am dat fuga la Noica sト-l テョntreb dacト stau テョn picioare, adicト dacト au noimト, gテ「ndurile lui Petrini, テョnchipuite de Marin Preda. Noica a zis cト este テョn regulト, nu l-a deranjat nimic, mai ales cト personajul este asistentul unui profesor universitar, nu un filosof. ネ亙 a adトブgat cト dacト ar fi sト reproネ册ze ceva eroului din 窶曚el mai iubit dintre pトノテ「nteni窶 s-ar gテ「ndi doar la interesul prea mare pe care-l acordト dragostei, cテ「nd ar fi putut sト fie obsedat de idee. Recitesc acum, pentru aceste rテ「nduri, textul lui Constatin Noica: nici urmト de vreo nemulネ孛mire, iar titlul comentariului spune el テョnsuネ冓 ceva: 窶朦ietzsche vトホut de Marin Preda窶. Prin anii optzeci, ne-am dat テョntテ「lnire テョn oraネ ネ冓 am mers la braseria hotelului Athenee Palace. Era テョnainte de prテ「nz ネ冓 ne-am aネ册zat la o masト retrasト. 窶霸uterea窶 hotトビテ「se economii la energia electricト, becurile salonului se reduseserト mai mult de jumトフate, pトビea cト intrasem テョntr-un bar de noapte, nu テョntr-o braserie. Am cerut cafea ネ冓 coniac ネ冓 窶枋onvorbeam テョn idealuri窶 窶 cu Noica nu se putea flecトビi (rテ「zテ「nd l-am vトホut, spunテ「nd anecdote nu l-am auzit). La un moment dat intrト テョn braserie Petre テ柆ネ嫺a, テョmbrトツat テョntr-o hainト largト pe trupu-i cテ「ndva masiv, ネ冓 cu o cトツiulト ponositト テョn mテ「nト. A fトツut un tur printre mesele goale, a observat cト nu recunoaネ冲e pe nimeni printre puネ嬖nii consumatori ネ冓 a dat sト plece, cテ「nd a mai observat douト umbre la o masト ネ冓 s-a apropiat de noi. Prin semiテョntunericul mesei, ochii lui mari, larg deschiネ冓, fトビト ochelarii pe nas (legaネ嬖 cu un ネ冢ur ネ冓 cu o aネ崙 la unul dintre braネ嫺) m-au observat. M-am ridicat テョn picioare, iar テ柆ネ嫺a m-a テョmbrトκ嬖ネ兮t ネ冓 ネ冓-a repetat a suta oarト monologul cu care mト テョntテ「mpina cテ「nd mト revedea: 窶曚テ「nd te-oi plezni, de drag ce-mi eネ冲i, cテ「nd te-oi plezni de drag ce-mi ieネ冲i!窶... Apoi a テョncremenit: dトヅuse cu ochii de Noica! Bトフrテ「nul テ柆ネ嫺a era cu ネ兮pte ani mai テョn vテ「rstト decテ「t Noica, dar pトビea mult mai mai obosit ネ冓 erau firi diferite: el mテ「nuia paradoxul ネ冓 jongla cu vorbele ca un acrobat, Noica era exact ca un neurochirurg ネ冓 テョntテ「rzia asupra cuvintelor, rupテ「ndu-le ネ冓 reconstruindu-le. Vorbisem de nenumトビate ori cu テ柆ネ嫺a despre Noica ネ冓 invers. Se admirau reciproc, dar nu se テョntテ「lneau. Iar acum erau unul テョn faネ嫗 celuilalt. テ柆ネ嫺a, cテ「nd a dat cu ochii de Noica s-a fテ「stテ「cit ca un licean surprins de directoroctorul ネ冂olii fumテ「nd la toaletト. Cテ「nd Noica s-a ridicat テョn picioare ネ冓 i-a テョntins mテ「na, schiネ崚「nd un gest de テョmbrトκ嬖ネ兮re, テ柆ネ嫺a pトビea cト ネ冓-a pierdut echilibru. Stトフeau unul テョn faネ嫗 celuilalt ネ冓 se mrau de parcト fiecare ar fi avut テョn faネ崙 o stafie. Primul care ネ冓-a regトピit glasul a fost Noica. - Ce faci, Petricト?, a テョntrebat Noica. - Bine, Dinule, tu ce faci? - Bine, Petricト, ce zice cト faci?, a reluat Noica dupト o pauzト. - Cトブtam un ucenic de-al meu, ネ冓-a reveni テ柆ネ嫺a, vトヅ cト nu e aici, aネ兮 cト plec. Am insistat sト se aネ册ze ネ冓 sト bem テョmpreunト un coniac, dar テ柆ネ嫺a a refuzat, ネ冓-a strテ「ns cu putere cトツiula テョn mテ「nト ネ冓 a plecat. 窶朶トビmanul Petricト窶, a zis Noica, privind テョn urma lui, mai mult ネ冩ptit, decテ「t sト-l aud eu. Au urmat minute lungi de tトツere. Noica nu a mai spus nimic, eu nu am テョntrebat de ce 窶枹トビmanul Petricト窶 ネ冓 ne-am vトホut de-ale noastre, fトビト sト ネ冲iu nici azi la ce s-o fi gテ「ndit Noica. Poate ar fi vrut sト-l cトナneze pentru anii petrecuネ嬖 テョn テョnchisoare, dar nu este verosimil, ネ册zuse ネ冓 Noica suficient de mult テョn temniネ嫺le comunismului. Dトヅeau テョnsト interpretトビi diferite acestor episoade (?) din biografiile lor. テ柆ネ嫺a zicea, cum se ネ冲ie, cト e mテ「ndru pentru cinstea pe care i-a fトツut-o poporul romテ「n de a putea sト sufere pentru el! Noica mi-a zis cト anii de detenネ嬖e l-au ajutat sト se regトピeascト. Sト-i テョnネ嫺leagト cine poate, eu nu reuネ册sc sト pricep cum este cu binecuvテ「tトビile テョnchisorii, deネ冓 am ceva bトハuieli despre ce voiau sト spunト. Noica apela ネ冓 el la paradoxuri, dar nu ca Petre テ柆ネ嫺a. Mi-a zis odatト cト noi, tinerii, ar trebui sト fim fericiネ嬖 cト nu trトナm テョn libertate, fiindcト ne-am pierde テョn faネ嫗 atテ「tor opネ嬖uni, pe cテ「nd dictatura nu-ネ嬖 lasト decテ「t o singurト ネ兮nsト: cultura, deci soluネ嬖a pentru un tテ「nトビ trebuie cトブtatト テョn biblioteci, cト oricum nu avem altceva de fトツut... Din jurnal: 21 septembrie 77: M-am vトホut cu dl. Constantin Noica, a fost pe la mine. I-am spus ce va cuprinde romanul la care lucrez. E テョncテ「ntat ネ冓 de idee ネ冓 de subiect. テ始 luna octombrie, cテョnd se va テョntoarce de la Sibiu, mト va prezenta cテョtorva 窶枅oネ冲i窶, care pot sト-mi fie utili prin vieネ嬖le relatate.窶 20 iunie 1978: 窶暸zi am cumpトビat ultima carte a lui C. Noica. [ este vorva de 窶彜entimentul romテ「nesc al fiinネ嫺i窶, pe care am primit-o cu dedicaネ嬖e cテ「teva zile dupト aceea]. Am avut o senzaネ嬖a ciudatト, ネ嬖nテ「nd-o テョn mテ「nト. Parcト atingeam o femeie. Cテ「teva capitole, mi-am dat seama, le-am citit prin reviste. O sト テョncep, de mテョine, s-o citesc de la capトフ. Abia aネ冲ept.窶 23 dec. 1979: 窶曠upト amiazト vizitト la C. Noica. Discuネ嬖e despre cトビネ嬖le mele. A recunoscut, fトビト sト-i cer, cト sテョnt singurul om care-l cautト fトビト un interes. Mi-a spus la ce lucreazト. (E[ugen] S[imion] mi-a zis cト l-a auzit ieri 窶 cテョnd i s-a decernat lui Noica premiul special al Uniunii Scriitorilor 窶 spunテ「ndu-i lui G. Macovescu: 窶拌cum mト retrag sト gテ「ndesc la un alt mare adevトビ: sfテ「rネ冓tul.窶 Ar vrea sト sト scrie o carte despre devenire, sau, cum i-au reuネ冓t sau nu dorinネ嫺le, o evoluネ嬖e a ideii. Mi-a povestit despre fiul sトブ, cトネugトビ テョn Anglia窶ヲ Vrea sト cテ「ネ冲ige fiecare zi care i-a mai rトノas. Cu puネ嬖n timp テョnainte de puネ冂トビie, spune, simネ嫺a cト se tocise, cト テョnainta テョn gol, fトビト テョnchisoare n-ar fi ajuns la テョnネ嫺legerea de acum. Acolo s-au nトピcut cトビネ嬖le despre Eminescu ネ冓 Rostirea. テ士i propune sト plec cテョネ嬖va ani la studii sau sト colind. Imi vorbeネ冲e cu admiraネ嬖e despre D. Zamfirescu ネ冓 Paul Anghel.窶 Ce ar mai fi de spus? Multe. Visez la o statuie cu trupul lui uネ冩r テョnclinat, ca o trestie abia atinsト de adierea vテ「ntului. La o universitate care sト-i poarte numele. La fundaネ嬖i care sト investeascト テョn tinerii de elitト, pentru a devini campioni ai culturii (proiectul lui Noica). La un decret prezidenネ嬖al care sト-i oblige pe elevi ネ冓 pe studenネ嬖 sト aibト テョn casト cトビネ嬖le lui ネ冓 ale lui Eminescu. La funcネ嬖onari din ministere care sト nu bruscheze oamenii de culturト, ci sト-i caute. Mi-l テョnchipui テョn テ士pトビトκ嬖a Cerului oprindu-se テョn faネ嫗 frunzelor ネ冓 テョntrebテ「ndu-l pe Pitagora テョntrebテ「ndu-l de ce nu este bines ト ネ冲ergi locul pe care ai ネ册zut, iar トパe Platon de ce sunetele vocale sunt unele テョnsuflezite iar altele neテョnsufleネ嬖te. Pe Goethe cred cト-l va テョntreba de ce nu l-a pus pe Faust sト facト pariu pe descoperirea sinelui. Petre Anghel |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy