agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 1191 .



Suferința unei verbalizări de vodevil
personals [ Thoughts ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Filia ]

2010-07-04  | [This text should be read in romana]    | 



E simplu să dai acestei lumi câteva măsuri, niște bine întocmite eufonii, ce , spre disprețul și sastiseala mea, țin loc de adevăruri, de gânduri, simțiri și păreri personale. În tot acest spectacol ce ademenește numai pe aceia ce sunt (printr-o minune) convinși că există viață după moarte, se strâng să participe măcar cu câte un sunet răzleț cu toții, de la omul plictisit de la țară pâna la omul plictisit de prin cotloanele vreunei biblioteci a vreunui institut. Mare ți-e surprinderea să constați că în peste 2000 de ani de civilizație niciunul din cei menționați mai sus nu sunt în stare să exprime răspicat ADEVÃRUL. Tu cu mâinile în buzunare te aduni, privești în trecere peisajul atât de bine conturat, și totuși, atât de fără sens. Adevărul, hm dar este ultracunoscut, este ultraevident, este imposibil de negat, de eludat, de ignorat, ce să mă fac eu cu acest adevăr acum? Să-l duc la piața voioriștilor, curioșilor, flecăreților, să-l imortalizez, să-l desființez astfel, sau să-l las ascuns cum de fapt îi și este natura? Ciudată alcătuire mai are lumea asta, iar eu voi pleca la plimbare cu adevărul, vreau să-mi zică el ce văd, ce este.
Iar adevărul grăit-a: „Tu ești adevărul!”. Eu, eu sunt adevărul? Nu înțeleg. Vocea bizară exclamă: „Tu și oricine!”. Nedumerită priveam în jur, adică toate aceste „jumătăți de oameni”, acești „fugiți de sine” , toți mârșavii și depravații, toți murdarii, odioșii și criminalii aceștia? Ei sunt deopotrivă adevărul? Să mă mir precum confratele meu de spirit cum de se face că trăim într-o astfel de lume, de la care nu te poți aștepta la ceva, fiind doar prea fricoasă pentru a se sinucide? Să vezi clar cum în voință nu exaltă ceea ce ar trebui să ne mântuie, ci doar flecuștețe bune de orbit și de amorțit creierul, cum nimeni nu se preocupă de suflet, iar ponoasele sunt de fiecare dată atât de evidente, încât te și întrebi dacă nu cumva lumea asta a fost destinată și predestinată autodistrucției. Obscen pe lumea asta este să spui adevărul, este să simți cu adevărat, să iubești, să suferi. Restul, cuvintele porcoase sunt doar debușee ale frivolității și nepăsării fundamentale cu care suntem aruncați pe această lume. Dar oare sensul nu constă tocmai în nonindiferență, în cunoașterea întru iubirea lumii, a lucrurilor și a oamenilor? Oare chiar suntem atât de robotizați fundamentalmente încât nu avem deloc șansa ieșirii din peștera ignoranței? Oare totul se construiește pornind de la iluzii, iar visele și imaginația nu sunt reale? M-am destinat, în ciuda a orice, unei existențe lipsite de teama neantului. Totul pentru a fi în stare să mă postez în fața lui Dumnezeu; regret doar jocul facil în care se dă și la care se dedă viața umană, căci nonexistența nu este pentru mine o corvoadă.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!