Postul tău preferat: Le temps qu’il nous reste
Și un r rulat de gâtlejul unui chebechez – cum îmi place mie să-i numesc –

Freamăt de arămiu peste părul meu în flăcări
Și anul din urmă, transparentă balansare între blesteme și dorinți
Aruncate năvalnic în fața călcâielor noastre scorojite

Anul din urmă, cadavru așezat pe ștergarul maicei tale
Cu o probabilă așteptare… a unui pridvor unde mâinile stau încleștate
Pe bârnele din ochii celuilalt
Și n-auzi nici cocoșii huronilor, nici țipăt de ulii deasupra sânilor mei dumicați,

Anul din urmă ne-a fost sudalmă