Se împlinesc astăzi 69 de ani de la înscăunarea regimului dictatorial antonesciano-legionar și transformarea României în stat național legionar. Era a doua dictatură servită românilor după dictatura priapicului Carol al II-lea, care în 1938 căsăpise partidele politice, înființând un partid unic, Frontul Renașterii Naționale, în a cărui robă a defilat și Nicolae Iorga, fost dascăl al monarhului. După 1945 ne-am pricopsit cu o altă dictatură, cea comunistă, care nu a fost mai brează decât cea legionară. Nu l-am înțeles pe Ion Iliescu când îi gratula pe contestatarii din Piața Universității cu incriminantul, legionarilor !

Ooooo, tovarășul exPreședinte, nu-i nici o diferență între legionari și comuniști, criminali au fost și unii și alții, incompetenți și unii și alții, intoleranți și unii și alții, exagerarea cultului personalității și la unii și la alții, propagandiști și unii și alții, demagogi și unii și alții, mai pe românește spus aceeași Mărie cu altă pălărie, numai că unii abuzau de religie, alții se credeau atei și își botezau copiii în ascuns, unii se dădeau de stânga , ceilalții de dreapta.
O aberație! când aud și astăzi chestia asta mă apucă râsul, ce relevanță are stânga sau dreapta? corpul omenesc nu poate funcționa normal decât prin conlucrarea părții stângi cu cea dreaptă, altfel ar paraliza. Practic nu mă interesează dacă un partid se consideră de stânga sau de dreapta, ci mă interesează ca partidul să nu fie demagog, să se zbată moral pentru bunăstarea și fericirea românilor, în rest totul este gargară.

Intoleranța degenerează în totalitarism ucigând discreționar suflete nevinovate. Mult timp nu am înțeles cum au putut legionarii să atragă în sfera lor crema intelectualității interbelice: Mircea Eliade, Emil Cioran, Nicolae Paulescu, Nae Ionescu, Nichifor Crainic, Constantin Noica, Nicolae Steinhard, P.P. Panaitescu, Mihail Polihroniade, Petre Þuțea, Ion Barbu, Radu Gyr, Aron Cotruș, preoți, învățători, studenți.

Ulterior am priceput, de vină erau limitele democrației și comportamentul arbitrar al așa numitelor astăzi, partide istorice.
Altfel spus, lipsa competenței de a decide prin dialog!

Nichifor Crainic l-a întreabat pe Zelea Codreanu care au fost efectele primului său discurs în Parlament. Căpitanul, legionarul șef care impunea doar prin fizic și programul politic din Cărticica șefului de cuib i-a răspuns: când le priveam mutrele îmi venea să scot pistolul să-i împușc, simțeam că nu pricep nimic( citat din memorie). Halal logică camarade, priceperea constă în arta comunicatorului de a fi empatic și a se face înțeles. Păi unde am ajunge dacă elevul ar reacționa de o manieră asemănătoare, dacă nu ar înțelege ce îi spune dascălul?
Vai de noi , ar fi școlile pline de cadavre!

Codreanu nu a fost un raționalist ci un impresionist, nu a judecat nici cât o găină(citat din baba Leana), a scos impulsiv pistolul, dar eroare, în ciuda religiozității sale exacerbate a uitat povața Mântuitorului: cine scoate sabia, de sabie va muri!
Și povestea primilor verzi, fanatici nu ecologiști, din România s-a terminat prost!
Prost s-a terminat și povestea roșilor, ăștia nici măcar de ochii lumii civilizate, nu s-au mai chinuit să pronunțe cuvântul Parlament, cel mai important simbol al unei democrații. Au torturat, au ucis la normă, asta-i obseda, să înghesuie cinci ani în patru ani și jumătate, totul făcut la normă: crime, arestări, producție, copii, propagandă. Serioase preocupări. O părere personală, legionarii au fost mici copii la capitolul crime , în comparație cu bolșevicii; criteriul apreciativ este cel cantitativ.
Vaaaai, nu vă inflamați, nu vreau să-i disculp, dar mă enervează treaba asta cu legionarule, adresat denigrativ și condamnabil ca și cum dacă spui comunistule, a-i spune sfânt. Tovarășul Iliescu, dacă nu știați, comunistul tot un fel de legionar a fost, chiar mai al dracu. Ați uitat sloganul perioadei Ana Pauker? Căpitane, nu fii trist, Garda merge înainte prin Partidul Comunist !

Dar nici cu democrația interbelică nu mi-a fost rușine. Armand Călinescu, chiorul cum îl alintau dușmanii, a pus umărul din greu la îngroparea democrației, ba mai mult din ordinul lui, multor tineri onirici li s-au zdrobit oasele în beciurile Siguranței, un fel de Miliție comunistă sau Poliție de astăzi.
Legionarii l-au asasinat, urâtă treabă, asta știau asta au făcut! cum a reacționat justiția democrației regelui Priap? a luat în miez de noapte, din așternut și la voia întâmplării, 3-4 oameni, din cele 72 de județe, cam atâtea număra România Mare pe atunci, pentru simplul motiv că îi simpatizau pe legionari.I-au împușcat sau i-au spânzurat de stâlpul lampadar în piața publică, fără nici un fel de judecată și au încolonat elevii, a doua zi, să vadă rezultatul nefuncționării prezumției de nevinovăție. Bieții copilași, printre cei atărnați în ștreang se afla uneori chiar învățătorul, vecinul sau colegul, ce dramă, câtă cruzime, câtă imbecilitate! Asasinarea unui om era răscumpărată cu asasinarea a câteva sute de oameni nevinovați. Brrrrrrrr, mă îngrozesc, halal justiție, se întâmpla în România secolului XX, pe la mijloc. La final de veac ne-am recâștigat libertatea tot prin crimă.Un proces ilegal a hotărât asasinarea cuplului ceaușist. Criminalii se apără, dictatorul a fost ilegalist la tinerețe…așa că, procesul trebuia să fie ilegal…. Măi să fie ! Barbar popor, își dau coate semenii noștri de aiurea, mai poți spune ceva?
Acum asta este, am făcut-o am făcut-o, leitmotivul Mioriței ne-a dictat existența, măcar să n-o mai facem de oaie de-acum încolo .
Dar atenție, democrația nu se face prin crime… din păcate nici doar cu poezie!