Am întâlnit odată, pe-un ochi de cer afumat,
Un izvor limpede ce cânta curgând zbuciumat,
Cuprins de bucuria tânără de-a colinda minunea
Pe care trunchiuri arcuite spre soare o oferea.

De-atunci, ascult vrăjită în serile târzii, singuratice,
Povești unice de-amor șoptite de cristalinul izvor.
Gândurile îmbătrânite nu mai sunt poveri anemice
Umerilor minții, fetița rătăcită ce caută cărarea cu dor
Printre miliarde de frunze transparente...
.......spre centrul inimii tale!