Adie vântul printre crengi pustiite
Toamna murmură răgușit, bolnavă,
Zâmbetele sale par amorțite.
Cugetă pe pătura de iarbă jilavă.

Te -ai ascuns în odaia înghețată,
Avalanșe de gânduri te dărâmă,
Ea te subjugă rău, ca altădată.
Cedează Iubirii, își cere vamă!

Șerpoaica n-a șovăit să supună,
Două suflete frumoase, curate.
Mă tulburi cu vibrantele șoapte,
E așa de bine să fim împreună!

Dulci mângâieri străbat privirile,
Trupurile se-nalță în lin zbor,
Suntem împreună și totuși mi -e dor,
Nebunia-mi inundă țărmurile.

Rămâi al meu până departe-n viață
Noi doi, miezul unei lave-mpietrite
Topiți și uitați secunde infinite,
Purtați în a vieții albă bărcuță.